Vreau sa va spun astazi, (e vreme de Sfanta
Spovedanie!!!), nu o poveste, ci un caz real. Un
oarecare tanar, caruia ii placea viata, muzica si
distractiile, s-a indragostit de o tanara, care traia
duhovniceste. Si pentru ca sa-l simpatizeze si ea,
incerca si el sa traiasca duhovniceste, adica sa
mearga la Biserica, sa se roage, etc. In cele din urma
s-au casatorit, insa, dupa cativa ani, barbatul si-a
inceput din nou viata sa lumeasca de mai inainte. A
trecut ceva timp si cu toate ca avea copii mari, la
liceu, el continua sa traiasca o viata destrabalata.
Avea o afacere buna si castiga bani buni, dar cei mai
multi ii cheltuia cu viata sa desfranata.
Sarmana sotie tinea casa prin economiile ce la
facea, iar copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatal
copiilor, pentru ca ei sa nu se scarbeasca de el si
astfel sa se raneasca sufleteste, dar si pentru a nu a
fi atrasi si ei intr-o astfel de viata. Noaptea tarziu,
atunci cand acesta se intorcea acasa, sotia lui il putea
justifica usor in fata copiilor, spunandu-le ca tatal lor
are multe treburi. Dar la amiaza, cand sotul venea
acasa cu cate o prietena, ce putea sa le mai spuna?
Si ce facea acest om fara frica de Dumnezeu?, cu
toate ca nu merita sa fie numit om, pentru ca nu avea
deloc omenie. Ii telefona sotiei sale ca aceasta sa-i
pregateasca mancarea preferata, iar el venea la masa
cu una sau alta din prietenele lui. Sarmana femeie, ii
primea cu bunatate, pentru a nu intra copiii ei la
ganduri. Dadea impresia ca aceea este o prietena a
ei si ca tatal copiilor a trecut pe la ea pe acasa si a
adus-o la ei cu masina. Ii trimetea pe copii in camerele
lor sa invete, pentru ca se temea ca nu cumva sa
vada vreo scena rusinoasa, deoarece, din pacate,
barbatul ei nu se ferea si facea lucruri necuviincioase,
chiar si cu acestia de fata. Lucrurile acestea se
intamplau aproape in fiecare zi. Si atat de des isi
schimba omul prietenele, incat copiii au ajuns s-o
intrebe pe mama lor:
– „Mama, dar cate prietene ai?�.
– „Ne cunoastem mai demult�, le spunea femeia.
Si, ca si cum acestea n-ar fi fost destule, barbatul o
trata pe sarmana femeie mai rau decat pe o servitoare
si se purta cu ea cu multa nerusinare. Ganditi-va,
aceasta mama sa slujeasca in fiecare zi la doi ticalosi
nevrednici, care ii necinsteau casa, iar ea sa puna
mereu ganduri bune in mintea copiilor ei. Si, ce e mai
grav, nu stia daca povestea aceasta se va termina
vreodata, ca sa poata spune: „Voi face rabdare� si
astfel sa aiba putina mangaiere.
Povestea a durat multi ani. Dar, intrucat ticalosul
daduse multe drepturi diavolului, era firesc sa
primeasca infricosatoare inrauriri de la acesta. Era
uneori ca un descreierat, nu se putea controla, nimic
nu-i convenea. Alergand intr-o zi ca un nebun cu
masina si fiind ametit din pricina alcoolului si a patimilor
sale, a deviat de pe drum si a cazut intr-o prapastie.
Masina s-a zdrobit, iar el s-a ranit foarte grav. L-au dus
la spital, iar dupa o perioada de internare, a fost adus
acasa schilodit. Si, de atunci nici o prietena de-a lui
n-a mai venit pe la el, pentru ca acum nu mai avea nici
bani multi, iar fata ii era mutilata.
Din ziua in care a fost adus acasa, devotata lui sotie
si mama cea buna a copiiilor, il ingrijea cu si mai multa
bunatate, fara sa-i aminteasca nimic din viata lui cea
desfranata. Fapta aceasta, l-a miscat mult pe barbat
si l-a schimbat duhovniceste. S-a cait cu amar, si-apoi
s-a spovedit. A trait crestineste catva timp, in pace
sufleteasca, iar mai apoi s-a odihnit la Domnul.
(Din volumul „La poarta raiului nu se sta la
rand�, aparut la Editura NICO, poate fi gasit
la Catedrala Mare din Targu-Mures.)