Ne aducem aminte, un gând pios pentru ostașii eroi căzuți pe câmpurile de luptă, pentru morții noștri din toate închisorile comuniste de pe cuprinsul țării, în lagărele de muncă: canalul morții Dunăre – Marea Neagră, Barajul Bicaz, Combinatul Petrochimic de la Onești, minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, Balta Brăilei, Periprava, Grindei, Saivane etc.
Și-au dat viața din dragoste de țară, de credință în Biserica străbună, pentru cinste, dreptate, adevăr și demnitate.
Îl las pe Nichifor Crainic să ne spună unde sunt ei:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul,
Bidiviul pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina Celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Taine necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnița: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca sufletele lor să le așeze de-a dreapta Sa.