Dialogul de mai jos, dintre un medic și un bătrân venit la consultație, ar putea fi autentic. O fi, n-o fi, merită citit până la capăt.
– Nu sunt întreg la minte, spune bătrânul. Mă lasă memoria, încep să uit.
– Asta e din pricina vârstei, spune doctorul.
– Mi-a slăbit și vederea.
– Pentru că ești bătrân.
– Simt dureri ascuțite în spinare. Am încă dorințe, dar nu le mai pot satisface.
– Asta e bătrânețea.
– Pe deasupra, tot ce mănânc îmi cade greu. Mi s-a nenorocit stomacul.
– Ai peste șaptezeci de ani. Acesta-i motivul.
– Când respir, simt o apăsare pe piept.
– E firesc, pentru că ești bătrân.
Deodată, bătrânul se supără:
– Idiotule! Ce-mi tot spui acolo? Ești mai prost decât un măgar! Dumnezeu a făcut leacuri pentru toate bolile, dar tu habar n-ai! Nu-mi spui nimic altceva decât că sunt bătrân!
– Da, spuse medicul. Ești bătrân. De asta ești și așa de supărăcios.
Bătrânețe, haine grele? Poate! O fi bătrânețea grea, urâtă… dar are și farmecul ei. Iar unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd niciodată simțul umorului.
Închei, cu un firesc salut: S-auzim numai de bine, viață lungă cu sănătate tuturor.