Un preot cu viață sfântă obișnuia ca în predică, pentru a fi într-un contact direct cu auditoriul, să întrebe, să verifice atenția credincioșilor, în momentul în care li se adresează.
Într-una din astfel de predici, într-o atmosferă cu totul binecuvântată și în care, efectiv, simțeai prezența lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, Înaltpreasfințitul, cu glasul său domol, însă hotărât, le spune credincioșilor:
– Iubiții mei, nu vă place ce frumos e aici, unde suntem noi acum, la slujbă?
– Daaa, vine, într-un glas, răspunsul mulțimii de oameni adunate la Sf. Liturghie.
– Nu v-ar plăcea să se deschidă cupola bisericii și să Se arate Domnul nostru Iisus Hristos, aievea, în mijlocul nostru?!, continuă Înaltpreasfințitul.
– Ba daaa!
– Să se arate Maica Domnului?
– Da!!!
– Și să fie plin de îngeri aici?
– Da!!!
– Să ne ia pe toți, să ne ducă Sus, în Cer!…
La care o femeie, de undeva din spate:
– Părinte!, Doamne ferește, părinte!!!