,,Basarabia, lacrima neamului românesc are în ea atâta jertfelnicie, atâta suferinţă şi umilinţă, atâta zilnicită speranţă spre împlinirea visurilor sale, dar şi atâta boabă de dumnezeire, pusă, mai ales, în sufletul şi simţirea artiştilor şi poeţilor ei. Domnul le-a dat acestora har divin în cânt şi-n poezie, pentru ca versul lor să înfioreze, să stâmpăre, să lecuiească răni, să aline durerile cele prea multe şi prea grele ce îngârbovesc spinarea şi sufletul acestui vechi şi veşnic înlăcrimat neam” spunea domnul IOAN BERŢA, preşedintele Societăţii Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu” din Târgu-Mureş, iar dacă ai norocul ca despre vreun poet de-aici să-ţi vorbească domnul LAZĂR LĂDARIU, ziua aceea nu o vei mai uita niciodată.
Aşa s-a întâmplat miercuri, 11.04.2018, la ,,Casa Iancului” din Târgu-Mureş, unde distinsul şi talentatul poet şi jurnalist, domnul LAZĂR LĂDARIU, ne-a vorbit despre viaţa şi opera poetului basarabean ALEXEI MATEEVICI, născut în 1888 şi trecut la cele veşnice în anul 1917, pe când nici nu împlinise încă 30 de ani de viaţă.
Descendent dintr-o lungă familie de preoţi, a urmat şi el calea preoţiei, dar talentul său deosebit în ale scrisului şi poeziei l-au făcut repede remarcat. Ca bun cunoscător al limbilor germană, greacă, latină, rusă, el face la început traduceri, iar, mai apoi, scrie primele poezii care au deja, de-acum, o forţă de expresie şi de penetrare în sufletul omului, extraordinară. Poeziile ,,Ţăranii”, ,,Ţara”, ,,Eu cânt”, ,,Basarabenilor”, ,,Văd prăbuşirea”, ,,Cântec de leagăn”, publicate în periodicul ,,Basarabia”, îl fac repede cunoscut şi apreciat ca atare.
În 1909 înfiinţează Cercul ,,Deşteptarea”, unde se adună repede în jurul lui o mână de tineri care militează pentru independenţa ţării, pentru libertate şi unirea cu România. Spiritul său patriotic şi entuziasmul tineresc îl fac remarcat şi apreciat în ochii celorlalţi, socotit, de ei, a fi ,,proorocul aşteptat” ce va conduce destinele neamului său.
Urmează, mai apoi, minunata poezie ,,Limba noastră” (devenită astăzi imnul naţional al Repubicii Moldova), capodopera creaţiei sale lirice, socotită a fi ,,cea mai frumoasă odă adusă limbii române”. ,,Cântecul său de lebădă”, pentru că poetul se stinge din viaţă în anul 1917, la nici 30 de ani, într-un spital din Chişinău, rănit în război după ce participase, ca preot militar.
Având o vârstă tânără, opera sa nu este foarte bogată ca volum, dar în schimb e foarte concentrată ca substanţă. Cu un talent remarcabil, Mateevici a fost considerat a fi cel care a însufleţit şi a ridicat conştiinţa şi năzuinţele neamului său spre libertate, în acele timpuri atât de vitrege. Ca atare, Lovinescu, Călinescu, Haneş, Ion Roman, acad. Mihai Cimpoi l-au apreciat ca ,,o mare conştiinţă” şi ,,un mare poet al neamului românesc”.
În finalulul comunicării sale, domnul Lazăr Lădariu ne-a prezentat, cum numai dânsul ştie, poezia ,,Limba noastră”.
Activitatea fiind una interactivă, la ,,Casa Iancului” şi-au mai exprimat opiniile despre poet şi opera sa, doamna dr. VOICA FOIŞOREANU, domnii profesori DIMITRIE POPTĂMAŞ şi FELICIAN SUCIU, iar, mai apoi, ,,Clipa de poezie” a fost susţinută de subsemnatul.
A fost o seară memorabilă, în care ne-am adus aminte de un poet de geniu, un mare suflet românesc, care a înfiorat clipa lui de veşnicie, cu harul său dumnezeiesc.