Un gospodar avea trei copii pe care i-a crescut în frica de Dumnezeu. Când au ajuns mari, erau toți cuviincioși, muncitori și cu inimă bună. Din pricina aceasta, tot satul îi avea în dragoste și în cinste. Într-o zi, un om din sat a întrebat pe acel gospodar: – Cum ai făcut dumneata, moșule, de-ai crescut copii așa de buni? Omul i-a răspuns zâmbind: – Apoi să vezi dumneata: pe cel mare, l-am învățat eu. Pe urmă, el a învățat pe cel de după el… Aceștia doi au învățat pe cel de-al treilea. Șăguind mai departe, gospodarul mai zise: – Iar pe mine, m-a învățat tata… Cât despre tata și cei mai dinainte, i-a învățat bunul Dumnezeu.
