În prima zi de curs, un profesor de la facultatea de drept a intrat în auditoriu şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să ceară numele unui student care stătea în primul rând:
– Cum te numeşti?
– Numele meu este Nelson.
– Ieşi din clasa mea şi nu te mai întoarce niciodată!, a strigat profesorul iritat. Nelson era nedumerit. Când a văzut
ca se îndreaptă spre el, s-a ridicat repede, şi-a adunat lucrurile şi a părăsit clasa. Toată lumea era speriată şi revoltată, dar nimeni nu vorbea.
– Foarte bine! Să începem, a spus profesorul.
Pentru ce sunt legile?, i-a întrebat profesorul.
Studenţii erau încă speriaţi, dar încetul cu încetul au început să răspundă la întrebarea dumnealui.
– Să avem o ordine în societatea noastră.
– Nu! a răspuns profesorul.
– Pentru a le îndeplini.
– Nu!
– Pentru ca persoanele care greşesc să plătească pentru acţiunile lor.
– Nu! Ştie cineva răspunsul la această întrebare?
– Pentru ca să se facă dreptate, o domnişoară a vorbit timid.
– În sfârşit! Adică pentru dreptate.
– Şi acum ce este dreptatea?
Toată lumea a început să se enerveze de atitudinea profesorului.
Cu toate acestea, ei au continuat să răspundă.
– Pentru a proteja drepturile oamenilor…
– Bine, ceva mai mult? a spus profesorul.
– Pentru a diferenţia binele de rău, pentru a-i răsplăti pe cei care fac binele…
– Ok, nu-i rău. Dar răspundeţi-mi la această întrebare, am acţionat corect când l-am dat afară pe Nelson din clasă?
Toată lumea a tăcut, nimeni nu a răspuns.
– Vreau un răspuns în unanimitate!
– Nu!
Toţi au răspuns într-o voce.
– S-ar putea spune că am comis o nedreptate?
– Da!
– Şi de ce nu a făcut nimeni, nimic în legătură cu asta? De ce vrem legi şi reguli, dacă nu avem voinţa de a le practica? Fiecare dintre voi are obligaţia de a vorbi atunci când asistaţi la o nedreptate. Toţi! Nu tăceţi din nou, niciodată!
– Du-te şi-l caută pe Nelson, a spus el. Să ştiţi că atunci când nu ne apărăm drepturile, demnitatea se pierde, iar demnitatea nu poate fi negociată.