Mulți iranieni duc o viață dublă, una publică, în care respectă normele stricte de comportament impuse de Republica Islamică, și alta privată, în care rup toate aceste precepte.
Această viață dublă nu presupune orgii sau excese, ci lucruri mai degrabă banale: să bea o bere, să-și descopere părul, să asculte muzică, să danseze sau să meargă cu motocicleta.
Republica Islamică, fondată de ayatollahul Ruhollah Khomeini în 1979, a interzis, printre altele, muzica, alcoolul, discotecile, jocurile de noroc, sporturile mixte, relațiile sexuale în afara căsătoriei și a impus segregarea pe sexe în multe aspecte ale vieții, scrie EFE.
Aceste limitări au fost mai dure pentru femei, care au trebuit să se acopere cu văl – fără acest articol de îmbrăcăminte erau ca și “dezbrăcate”, a transmis Khomeini -, dar li s-a interzis inclusiv să meargă pe motocicletă sau pe bicicletă, să cânte în public sau să practice anumite sporturi.
“Dacă femeile merg cu bicicleta sau cu motocicleta pot răspândi corupția și din acest motiv este interzis”, a afirmat, cu mulți ani în urmă, liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, succesorul lui Khomeini.
De-a lungul anilor, unele dintre aceste interdicții s-au mai atenuat: muzica iraniană este acum permisă, femeile pot cânta în public pentru un colectiv feminin, ba chiar pot fi văzute mergând pe bicicletă pe străzile din Teheran.
Încălcarea normelor
Dar chiar și așa, există o multitudine de limitări, pe care mulți iranieni le încalcă în privat atunci când au ocazia.
“Merg la concerte de heavy metal «underground», nu-mi pun văl, îmi place sexul (fără să fiu căsătorită), sunt atee și nu merg niciodată să mă rog”, rezumă pentru EFE o locuitoare a Teheranului, care, ori de câte ori poate, ignoră normele de comportament ale Republicii Islamice. “De ce să-mi spună ei ce pot și ce nu pot face?”, se întreabă ea.
O atitudine pe care au adoptat-o mulți locuitori ai Teheranului.
O plimbare într-o noapte de miercuri sau de joi (“echivalentul” zilelor de vineri și de sâmbătă în Occident) pe străzile din Teheran va dezvălui că au loc numeroase petreceri, după cum o trădează muzica, în general americană, ce poate fi auzită de la ferestrele unor locuințe.
Acoperișurile sunt împânzite cu antene care captează posturi străine, interzise în teorie de către autorități, în timp ce femei se plimbă pe motociclete, ascunzându-și corpurile sub haine foarte largi.
Ziduri pentru intimitate
În realitate, această separare între viața publică și cea privată nu este nouă, este o tradiție milenară, care explică de ce casele sunt înconjurate de ziduri, pentru a păstra intimitatea, comentează EFE.
“Iranienii funcționează în două lumi, una publică și alta privată. Așa s-a trăit mereu în Iran, cu șahi sau cu ayatollahi”, remarcă jurnalista și scriitoarea Elaine Sciolino în cartea sa “Persian Mirrors”. “Totuși, contrastul este mult mai mare cu ayatollahii, care au stabilit limite stricte cu privire la ceea ce înseamnă un comportament acceptabil în public și, uneori, chiar și în privat”, adaugă ea.
În cei 44 de ani de existență ai Republicii Islamice, iranienii au ridicat ziduri înalte – metaforic vorbind – între viața lor privată și cea publică, lucru pe care noile generații nu mai par a fi dispuse să-l accepte.
“Generația anilor 1380 nu mai vrea să trăiască două vieți: una publică, respectând normele sistemului, și alta privată și reală”, a scris, recent, pe Twitter, analistul de la Centrul pentru Politică Internațională din Washington, Sina Toossi.
Această generație a anilor 1380 (potrivit calendarului iranian este vorba despre cei născuți după anul 2000) este cea care a ieșit în stradă după moartea, la 16 septembrie 2022, a tinerei Mahsa Amini, la trei zile după ce fusese arestată de poliția moravurilor pentru că nu-și acoperise corespunzător capul cu vălul islamic.
Au început prin a protesta față de moartea tinerei kurde, de numai 22 de ani, și a obligativității purtării vălului, dar au ajuns să ceară sfârșitul Republicii Islamice, cu ajutorul unor gesturi până acum de neimaginat.
Acești tineri au ars vălul islamic, au strigat “Femeie, viață, libertate!” și au ignorat segregarea pe criterii de sex în cantinele universităților, spre stupoarea autorităților.
Și, la începutul protestelor, tot mai multe femei puteau fi văzute fără văl pe străzile din Teheran, într-un gest de nesupunere civilă de neînchipuit înainte de moartea tinerei kurde.
Aceste acte de nesupunere aveau loc până acum pe ascuns de autoritățile iraniene, în special față de poliția moravurilor, pentru a evita problemele sau recurgând la minciuni.
“În Teheran, a minți este o chestiune de supraviețuire”, a scris ziarista Ramita Navai în cartea ei “Orașul minciunilor. Dragoste, sex și moarte la Teheran”. “Minciunile, mai presus de orice, sunt o consecință a traiului într-un regim opresiv, de a fi guvernați de autorități care cred că trebuie să intervină în cele mai intime aspecte ale cetățenilor lor”, a apreciat Navai.
Regimul contraatacă
“Moharebeh”, adică “vrăjmășie cu Dumnezeu”. Acesta este delictul pentru care au fost spânzurate mai multe persoane pentru implicarea lor în protestele din Iran și care își are rădăcinile în sharia, sau legea islamică.
“Islamul spune că un «mohareb» – persoana care comite «moharebeh» – este acela care încalcă legea divină și cerească, aceasta fiind sharia”, explică pentru EFE clericul Yalal Mohebi, de la sanctuarul Saleh, din nordul Teheranului.
Clericul octogenar susține că “legea umană poate conține erori, pentru că ființa omenească poate comite greșeli, dar Dumnezeu nu” și de aici importanța “legilor lui Dumnezeu”.
Pe un plan mai lumesc, clericul Mohebi definește drept “mohareb” pe cel care “atacă alte ființe omenești, blochează străzi sau piețe, organizează proteste și produce teroare și insecuritate în rândul populației”, și tot așa este definit acest concept în articolul 279 din Codul Penal Islamic al țării.
Acestea sunt delictele pentru care a fost executat tânărul de 23 de ani, Mohsen Shekari, la 8 decembrie 2022, în prima execuție a unei persoane pentru simplul fapt de a fi participat la proteste. Shekari a rănit cu cuțitul un Basij – membru al miliției islamice -, care a necesitat 13 puncte de sutură, a blocat o stradă și a produs teroare în Teheran, potrivit justiției iraniene, ceea ce i-a adus tânărului acuzația și condamnarea pentru “vrăjmășie cu Dumnezeu”.
Această execuție – urmată de altele – a provocat un val de critici internaționale, nemaivorbind de faptul că procesul s-a desfășurat pe repede înainte, iar pedeapsa nu a fost proporțională cu fapta: un om a fost spânzurat pentru că a rănit cu cuțitul pe cineva.
Însă aceasta este pedeapsa prevăzută pentru “mohareb” în legislația iraniană și pe care clericul Mohebi o consideră “adecvată”.
“Însuși Dumnezeu în Coran, care este cartea lui Dumnezeu și cuvântul lui Dumnezeu, a stabilit foarte clar pedeapsa pentru un «mohareb»“, explică Mohebi, care este reprezentantul liderului suprem Ali Khamenei în nordul Teheranului.
Și enumeră pedepsele, așa cum sunt ele stipulate în Codul Penal, la articolul 282: “ucideți-i sau spânzurați-i, tăiați-le mâna dreaptă și piciorul stâng sau invers, sau alungați-i”.
Organizațiile pentru apărarea drepturilor omului, ca Amnesty International, Human Rights Watch, dar și ONU, au denunțat procesele drept “farse”, “nedrepte” și o “rușine”.
Inclusiv o asociație de clerici reformiști, Adunarea Docenților și Cercetătorilor a Seminarului din Qom, și-a exprimat preocuparea în ceea ce privește execuțiile și recurgerea la acuzația de “vrăjmășie cu Dumnezeu”.
“Nu pot fi considerați mohareb cetățenii care își exercită dreptul de a protesta împotriva situației injuste din țară și care se apără de violența agenților”, a indicat asociația într-un comunicat.
Însă autoritățile iraniene rămân de neclintit în fața criticilor.
“Trebuie să aplicăm normele legale cu cea mai mare precizie și, dacă este nevoie, cu spiritul urgenței”, a declarat pentru presă șeful puterii judiciare, Gholam-Hossein Mohseni Ejei, după executarea publică a unuia dintre condamnați. “Trebuie să știm că Dumnezeu ne vede mereu și nu ar trebui să ne preocupăm de cei care ne critică”, a adăugat el. (Agerpres)