Potrivit unui studiu realizat de Institutul European de Statistică (Eurostat), între anii 2012 și 2022 în Europa s-a înregistrat un adevărat paradox din punct de vedere demografic.
Deși numărul cuplurilor a crescut cu aproape 7%, procentul celor care au procreat a scăzut dramatic. Practic, partenerii nu se grăbesc să devină părinți. Dimpotrivă.
Datele Eurostat, citate de adevărul.ro, arată că din aproape 200 de milioane de familii, câte se înregistrau anul trecut în Europa, peste 150 de milioane nu aveau copii. Mai exact, trei din patru cupluri, adică un procent uriaș, de 75,3%.
Îngrijorător este și faptul că dintre toate familiile cu copii, cele mai multe au doar unul singur. Mai puțin de o familie din zece are doi copii, iar 3% din totalul cuplurilor europene au trei sau mai mulți. Datele se referă la persoane care au sub 18 ani. Astfel, dacă o familie are un copil de 19 ani, se consideră că în respectiva gospodărie nu este un copil.
Sociologii consideră că scăderea natalității este un fenomen absolut normal în societatea modernă și că este legată de creșterea economică și de emanciparea femeii: “În primul rând, omenirea a evoluat pe toate planurile, trăim într-o lume modernă, avem acces la tehnologie și la informație. Avem, prin urmare, și puterea de a alege.
Scăderea natalității vine la pachet cu dezvoltarea economică, cu emanciparea statutului femeii, cu accesul acesteia la educație și la locuri de muncă bine plătite. Femeia investește cu precădere în dezvoltarea carierei. Ea ajunge să se gândească la procreare după 30 de ani, când nu prea mai are timp din punct de vedere biologic să facă copii.
Din moment ce investești în educație, în vacanțe, în dezvoltare profesională, practic în propria persoană, ajungi să te gândești la familie abia după ce ai bifat toate acestea.
Foarte mulți tineri nu vor să devină părinți pentru că li se pare foarte greu acest rol, simt că nu sunt pregătiți psihologic. Le este teamă că nu vor fi părinți buni, că efectele pe care le-au simțit în relația cu părinții lor ar putea fi transmise la viitorii lor copii, iar tinerii nu își doresc acest lucru.
Mai mult, aceștia se tem că vor transmite copiilor stresul, angoasele și anxietatea pe care o trăiesc ei înșiși în viața de zi cu zi.
Partenerii tineri trăiesc, de multe ori, într-un compromis, acceptă anumite limite și minusuri ale partenerului, însă când vine vorba despre un copil apare teama că celălalt nu va fi un părinte bun”. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: pexels.com)