Un cunoscut psihiatru britanic, dr. Max Pemberton, care lucrează pentru Serviciile Naționale de Sănătate din Marea Britanie, citat de ziare.com, explică o metodă simplă care ne poate scăpa de pierderea minților, o boală gravă și tot mai frecventă. Expertul susține că epidemia de boli mintale poate fi vindecată prin muncă, oamenii fiind îndemnați să lucreze zilnic, pentru a sta departe de afecțiunile creierului, chiar de la vârste mijlocii. Din păcate, mulți dintre aceștia fac… nazuri.
Importanța și valoarea muncii
“Desigur, există și recompense financiare, dar munca ar trebui să fie cu mult mai mult decât salariile noastre. Ne oferă un scop, o structură și o rutină și ne crește stima de sine și sănătatea mintală.
Eu sunt foarte surprins de faptul că mulți oameni nu reușesc să aprecieze importanța și valoarea muncii. Britanicii (și nu numai ei) ar trebui să revină la convingerea de modă veche, conform căreia munca ne aduce și beneficii pentru sănătate, nu numai financiare.
În prezent, s-a ajuns la un paradox: a crescut numărul tinerilor care sunt șomeri din cauza problemelor de sănătate mintală. Faptul că satisfacția de a munci este considerată de modă veche este atât tulburătoare, cât și descurajantă.
Ironia este că, în timp ce mulți oameni nu lucrează (sau sunt în concediu medical pe termen lung) din cauza problemelor de sănătate mintală, există dovezi clare că cel mai bun tratament pentru depresie și anxietate ușoară până la moderată este… munca.
A te trezi dimineața știind că ai de lucru în față este adesea cel mai bun antidot pentru a face față celorlalte provocări ale vieții. Nu numai că nu costă nimic, dar te aduce în contact cu alte persoane și chiar ești plătit pentru aceasta”, explică psihologul britanic.
Se poate trăi din beneficii sociale, dar cu ce preț?!
Acesta continuă: “Există mulți pacienți care se luptă cu sănătatea mintală și sunt disperați că au petrecut ani de zile (uneori toată viața) fără să muncească nici măcar o zi, deși pentru foarte mulți dintre ei un loc de muncă ar fi mult mai benefic decât orice pastilă pe care le-aș putea-o eu prescrie. Dar, ceea ce întâlnesc adesea este o atitudine conform căreia munca este pentru alți oameni și că dificultățile de sănătate mintală fac automat imposibilă angajarea…
Când eram la facultatea de medicină, locuiam cu un grup de prieteni într-un apartament de pe o proprietate a consiliului. Proprietatea a fost bine planificată, cu blocuri mici, mult spațiu verde și copaci. Vecinii noștri erau drăguți, dar treptat mi-am dat seama că niciunul dintre aceștia nu muncea. Mama cică avea probleme cu spatele, tata suferea de stres, iar cei doi fii ai lor, de aproximativ 20 de ani, aveau depresie. Desigur, membrii familiei revendicaseră toate beneficiile sociale legale și din acestea trăiau, dar… fără muncă.
În calitate de medic, văd oameni care se luptă cu bolile cele mai debilitante și care le schimbă viața, care pur și simplu nu pot funcționa pentru că existența lor zilnică este afectată de starea lor de sănătate. Ei merită fiecare ajutor pe care statul îl poate oferi.
Dar nu era cazul vecinilor mei, a căror viață de zi cu zi nu a fost împiedicată în niciun fel de vreun handicap. Mă uitam cum fiii acestora și prietenii lor jucau un meci de fotbal în fața apartamentelor, fără să le pese de nimic. Însă, în timp, declinul cognitiv își va pune amprenta asupra psihicului lor. Nu cred că merită”, afirmă specialistul.
Șomajul și depresia
“Sunt ultima persoană care să subestimeze impactul bolilor mintale și modul în care acestea pot devasta vieți. Dar mi-a fost foarte rar dat să văd persoane atât de afectate de depresie încât să nu poată munci.
Știm că șomajul și depresia sunt intrinsec legate, șomerii fiind mult mai probabil să sufere de depresie decât cei care lucrează. Iar cei care suferă de depresie pe termen lung vor fi deseori mutați de la prestații de șomaj la indemnizații de boală, unde… lâncezesc. Scoaterea oamenilor din această spirală de deznădejde și insuflarea ideii că munca îi va ajuta este o provocare grea. Da, locurile de muncă pot fi uneori plictisitoare și obositoare, dar cred cu fermitate că este mai bine decât alternativa de a nu face nimic.
De aceea, trebuie să continuăm să subliniem valoarea și importanța muncii pentru sănătate și bunăstare. Pe termen lung, acest lucru nu va reduce doar numărul de persoane care pretind beneficii sociale, ci va fi și terapeutic, adică o modalitate sensibilă și plină de compasiune de a îmbunătăți bunăstarea mintală a oamenilor”, este convins psihologul britanic. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: pixabay.com)