Ca poet Victor Ţiţiu este un ironist sorescian, vizibil în volumul de poezii Urmele curcubeului (1997), confirmat apoi şi în scrierile aforistice din Seminţe de bostan (2017). În noua lui carte ne surprinde prin sfătoşenia epică, în linia „poveştii vorbii” a lui Anton Pann, cu povestiri rupte din propria viaţă, dar şi cu povestiri trăite de alţii şi repovestite de el, adică ceva de felul „de la lume adunate şi iarăşi la lume date”. Scurte, uşor de citit, limpezi, scrise într-un stil alert, dichisite cu detalii semnificative şi cu personaje abia schiţate, prozele lui Victor Ţiţiu din volumul ½ SF Poveşti şi povestiri aproape-adevărate (Editura Ardealul, 2024) nu se adresează doar unui public literat, deoarece temele abordate, atmosfera creată, situaţiile oglindite şi personajele intrate în scenă, aparţin unor medii sociale diverse, autorul reuşind să transpună cu uşurinţă cititorul în acele medii şi să-l facă să retrăiască întâmplările narate într-o derulare aproape cinematografică.
Autor al mai multor cărţi de publicistică, extrem de variate ca desfăşurător tematic – de la ştiinţă la eseu filosofic şi de la istorie la poezie – Cornel Mărginean vine acum cu Poemele Carolinei (Editura Ardealul, 2024), un volum extrem de elaborat, cuprinzând şapte cicluri de versuri, deschise, fiecare, prin câte o „fereastră lirică”, completate apoi cu un al optulea ciclu, care este aparte prin poemul cu sens „circular”, intitulat „Cele zece reguli ale leneşilor” (care pleacă dintr-un punct şi, după un traseu decalogic lirico-filosofic, se întoarce la punctul iniţial). Poemele sunt scrise în manieră postmodernă, dar după o tehnică proprie a autorului, conţinând, în ciuda evidentei epicităţi, nenumărate insule de poezie, fără a elimina însă cu totul unele piedici în trecerea fluidă de la un poem la altul în cadrul aceluiaşi ciclu. Ideea unitară a volumului este Carolina, pretextul poetic al unei iubiri halucinante – un fel de întruchipare a poeziei înseşi. De remarcat grafica de mare fineţe a lui Marcel Claudiu Morariu, care înnobilează volumul, dându-i o anumită eleganţă.