Percep lucrarea de faţă ca fiind un dar sufletului meu, izvorât din frământările vieţii personale şi administrativ-liturgice, rânduit a-mi solicita pătrunderea, mai adâncă, în fascinanta lume a minunilor săvârşite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în vremea pe când „s-a făcut om” şi prin acestea „şi-a arătat slava Sa” (In. 1, 14; 2, 11b).
N-am realizat decât târziu cum strâns, ca într-un teasc, în solicitările slujirii, cărările misionare şi cele personale s-au concertat împletind prin preocupare şi trudă un singur traseu, acela al împlinirii unei dorinţe mai vechi, pe care nu o mai credeam posibilă: revenirea de la citit la studiu, chiar angajarea într-un demers de cercetare organizat.
Mi-aş fi dorit, cu mult timp în urmă, să pot accede la cursuri postuniversitare, dar nu am fost încurajat de duhovnic: „Du-te la Sfântul Altar. Avem mai multă nevoie acum de slujitori ai credinţei şi de duhovnici decât de teologi care se pierd prin biblioteci”. Fireşte, i-am urmat sfatul.
După ani, după nenumărate dialoguri purtate în spovedanii, dialoguri axate pe concluziile existenţiale ale duhovnicului meu ca preot, profesor şi ierarh, pe laitmotivul „Roagă-te şi lasă-te tăvălit”, ca singură soluţie la travaliul meu misionar duhovnicesc, într-o întâlnire familiară, Preasfinţitul Ioan Mihălţan (între timp a fost numit şi instalat vlădică la Oradea), ca din senin, a rostit, concluzie la comentariile pe care le făcusem la Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor (Mt. 8, 22): „Acum ar merita să faci un doctorat”. Surprinderea a fost totală: era un proiect la care nu mă mai gândeam. Este şi motivul pentru care, în acel moment, am privit provocarea, considerând-o mai degrabă o apreciere duhovnicească, o mângâiere peste o altfel de împlinire aşezată pe fundaţia veche a unui proiect crud, din perioada primei tinereţi, din mintea unui student visător.
Am revenit la subiect, altă dată, după un exerciţiu de re-considerare şi re-obişnuire cu gândul de a mă dedica studiului şi după mai multe dialoguri pe care le-am avut la Târgu-Mureş cu Înaltpreasfinţitul Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, unul dintre acestea marcându-mă în mod deosebit. Pornind de la expunerea unor consideraţii personale asupra predicilor Înaltpreasfînţiei Sale, acesta m-a întrebat, printre altele: „Totuşi, de ce nu scrii, de ce nu te angajezi într-o muncă de cercetare?” La aceste întrebări surprinzătoare i-am răspuns că mă împiedică două lucruri: solicitările intense de natură duhovnicească şi cele administrative ale parohiei (eram în şantierul reparaţiilor capitale ale bisericii parohiale, Catedrala Mare din Târgu-Mureş), respectiv vârsta („Am 44 de ani, Înaltpreasfinţia Voastră”), moment în care Mitropolitul Antonie mi-a răspuns: „Părinte Silviu, ai în faţă un om care şi-a început studiile doctorale la 44 de ani.”
Am luat răspunsul ca pe un îndemn, ca pe o încurajare. M-am frământat mult, mi-am consultat familia, după care am hotărât să încerc. Devenise grea alegerea secţiunii. Mi-ar fi plăcut să trebăluiesc prin viaţa şi lucrările Sfinţilor Părinţi. Mi-ar fi plăcut istoria, studiul biblic. Urma să iau o decizie…
După mai multe ezitări între Patologie şi Studiul biblic, am fost încurajat de către Părintele profesor dr. Stelian Tofană să abordez Studiul Noului Testament. Argumentul hotărâtor a constat în pledoaria acestuia asupra faptului că Biblia rămâne izvorul întregii învăţături creştine. Mi-au plăcut şi proiectele Preacucerniciei Sale legate de perspectiva cercetării în cadrul Centrului de Studii Biblice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, pe care-1 conducea.
Mi-am luat binecuvântare de la părintele duhovnic şi de la Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul de atunci al Alba Miei, mi-am căutat materialele de studiu şi am început să învăţ. Am pornit la drum, alegându-mi spre cercetare un subiect care-mi putea fi de folos duhovnicesc în viaţa personală şi în activitatea preoţească şi care, zicea Părintele
profesor dr. Stelian Tofană, ar putea fi de folos şi colegilor-preoţi: Minunile săvârşite de lisus Hristos – o perspectivă exegetică şi sacramentală.
Tema mi se părea generoasă şi provocatoare, studiul devenea solicitant şi acaparator, iar bibliotecile neîncăpătoare. Căutările prin cărţile personale, prin cele ale colegilor-preoţi sau ale prietenilor, prin bibliotecile teologice din Cluj-Napoca, Sibiu, Bucureşti şi prin aceea a Sfântului Sinod erau, de foarte multe ori, fără rezultatul scontat. Materialele erau puţine şi sub nivelul ştiinţific de cercetare a minunilor, din punctul de vedere şi de susţinere, strict nou-testamentar. Pornind de la cursurile studenţeşti, cărţi de predici, cazanii şi volumele filocalice, aria de cercetare s-a extins şi dincolo de lucrările profesorilor de teologie români (Vasile Gheorghiu, Iuliu Olariu, L. G. Munteanu, Nicolae I. Nicolaescu, Sofron Vlad, Petru Rezuş, Grigorie T. Marcu, Constantin Corniţescu, Vasile Mihoc, Constantin Coman, Stelian Tofană), la traducerile comentariilor lui Origen, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Chiril, ale sfântului Teofilact, ale lui Eftimie Zigabenus, la cărţile unor sfinţi, ierarhi, preoţi sau teologi: Sf. Nicolae Velimirovici, I.P.S. Antonie Plămădeală, P.S. Vasile Coman, P.S. Ioan Mihălţan, Iacob Schafer, Armând Puig, Serafim Papacosta, Ioannis Karavidopoulos, William Hendriksen, Ulrich Luz ş.a. Am avut şi şansa unui sprijin generos din partea unor cunoştinţe inimoase care mi-au procurat cărţi sau studii xerografiate aparţinând unor biblioteci dinafara spaţiului teologic românesc. Toate s-au adăugat bibliografiei consultate anterior, dându-mi posibilitatea de a depăşi modul, uneori mai puţin academic, de interpretare a minunilor Mântuitorului la nivel de predici, cateheze, cazanii sau licenţe din perioada interbelică.
M-am bucurat şi de sprijinul deosebit al Preacucernicului Părinte profesor dr. Stelian Tofană care, pe lângă efortul susţinut în coordonarea activităţii mele de cercetare, mi-a procurat şi mi-a pus la îndemână importante comentarii moderne ale unor mari teologi contemporani, la care eu nu am avut acces, dintre care enumerăm: Rudolf Pesch, Heinz Schurmann, Raymond E. Brown, Joachim Gnilka, David Blomberg Craig, Oscar Cullmann, Giorgio Zevini ş.a.
Trecerea timpului a aşezat, treptat, o parte din rezultatele cercetării în referate, articole şi studii şi truda întregii cercetări în prezenta teză de doctorat, modificată simţitor prin amputări severe, acum ocrotită între copertele acestei cărţi: Minunile săvârşite de lisus Hristos — o perspectivă exegetică şi sacramentală.
Menţionez că ineditul tezei constă în faptul că în Biserica Ortodoxă Română nu a existat o cercetare academică pe tema minunilor Mântuitorului. Din această perspectivă lucrarea este apreciată ca fiind un pionierat în spaţiul nou-testamentar românesc şi un punct de vedere nou, interdisciplinar, aplicat în cercetarea teologică.
Subliniez şi faptul că demersul experimental prezentat în această carte a fost posibil datorită modestei mele strădanii, sub severa autoritate ştiinţifică şi interesul arătat asupra temei de către Părintele profesor dr. Stelian Tofană, căruia îi exprim recunoştinţa mea (…). .
Pr. dr. Silviu-Ioan Negruţiu
N. red. În urma aprecierilor consemnate de către comisia de evaluare a tezei de doctorat şi în baza Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3818 din 26 aprilie 2012, autorului i-a fost acordat titlul de doctor în teologie.
„O analiză a minunilor dintr-o perspectivă sacramentală , adică minunile înţelese ca fundamente ale Sfintelor Taine, nu există în literatura de specialitate, astfel că viziunea autorului cărţii se poate constitui într-o abordare de pionierat în spaţiul biblic românesc, iar pentru teologia dogmatică într-un punct de referinţă şi de reflecţie în ceea ce înseamnă fundamentarea, prezenţa şi impactul Sfintelor Taine în viaţa membrilor Trupului tainic al lui Iisus Hristos – Biserica. Din acest punct de vedere, demersul exegetic şi de analiză teologică al Pr. dr. Silviu Ioan Negruţiu este unul de referinţă, u numai exegetică, ci şi dogmatică, şi care poate deschide noi perspective teologice interdisciplinare în abordarea temei minunilor.”
Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană