Dr. Alexandru Lupşa
„Dragi concetăţeni din ţara noastră România, frumoasă ca natura dar tot mai tristă zi de zi şi tot mai plină de conflicte, de ură, dezbinare, insulte, desconsiderare, ca un cetăţean oarecare, om simplu, vă cer iertare, acum la 70 de ani împliniţi, pentru că noi, generaţiile care am trăit comunismul, nu am reuşit să schimbăm STRUCTURAL, în bine, societatea românească plină de boli…
Schimbări sunt multe, incontestabile, mai ales în bunăstarea oamenilor, în aspectele vizibile turistului, trecătorului prin ţară, dar nu şi în bunăstarea şi stabilitatea ţării, în creşterea coeziunii noastre ca naţiune…
Politicul şi toate instituţiile care reprezintă Cercul Puterii, cu multe funcţii importante ocupate tot de unii dintre noi (pe mulţi chiar noi i-am propulsat acolo), au continuat, mai mult sau mai puţin pe faţă, să dezbine cu tehnici machiavelice populaţia României… asta a fost metoda de bază a puterii: divide (dezbina) şi stăpâneşte.
Am trăit această mizerie 35 de ani în comunism (nu trebuia să fii adult sau foarte deştept ca să vezi privilegiile nomenclaturii de atunci…) şi am trăit-o cu perioade mai bune şi altele foarte rele, din 1990 până astăzi…
Nu am ajuns să fim bine niciodată ca societate, în România. Am fost ceva mai bine uneori, am rămas să optăm mereu pentru răul mai mic fiindcă niciodată nu am avut o cale solidară, unită pe acelaşi drum, a unei naţiuni multi etnice şi multiconfesionale.
Mereu cineva s-a considerat mai special, client protejat şi privilegiat al politicului dominant, categorii şi cetăţeni ai unor instituţii ale statului, care s-au aşezat fără nici un merit competiţional deasupra majorităţii cetăţenilor ţării, doar pentru ca prin profesiunile lor, fac parte din Cercul Puterii…
Nu am să le numesc fiindcă toţi ştiţi despre ce vorbim şi nu am să generalizez jignind oamenii oneşti din aceste instituţii, cum unii dintre aceşti oameni, prieteni în copilărie, vecini, cunoştinţe, poate chiar rude, au ales să trăiască, identic ca şi înainte de decembrie ’89, într-o cultură a superiorităţii unei noi nomenclaturi conturate, care astăzi generează anarhia din România.
Manipularea politicului, cu efect major mai ales prin drepturi şi privilegii salariale (dar nu numai) iar în ultimii 8 ani (mai ales 2017… până azi) ajunse la valori absurde, absolut strigătoare la cer în zona sinecurilor politice, au divizat şi fragmentat, vulnerabilizat la maxim România…
Niciodată (încercare firavă în 1994-1995) nu s-a dorit crearea unei grile salariale meritocratice în societatea Românească, fiindcă se pierdea pârghia esenţială prin care populaţia poate fi învrăjbită. Aşa am ajuns la anormalitatea şi aberaţiile în exercitarea unor drepturi a unor indivizi şi categorii socio-profesionale, comparativ cu alţi membri ai societăţii.
Doar două cifre sigur documentate legat de zona post activitate, pensionară, a pensiei publice: pensia de stat, prin legislaţia actuală cea mai mare în România, este în magistratură. Pensia MEDIE din magistratură după cca. 25 de ani de activitate (pensionabil de drept), este de 10 ori mai mare decât pensia MEDIE a ceterilor României, după minim 35 de ani de contributivitate (poate 40 de vechime), este de 6-7 ori mai mare decât pensia MEDIE a altor cetăţeni cu studii superioare (toate), este de 5 ori mai mare decât MEDIA pensiei medicilor din România si sigur de 4 ori mai mare decât a mea, după 42 de ani munciţi şi cotizaţi ca medic din care 35 de ani de Neurochirugie şi în total 49 de ani vechime…
Comparaţia cu alte ţări din Europa şi lume sunt deja ridicole de asemeni… Sunt exemple clare de persoane din România, doar din surse bugetare care depăşesc în venit anual Preşedintele SUA… etc.
Toate aceste mizerii, care se doresc corectate treptat de către actualul guvern şi destul de decis de actualul premier, au stârnit şi mai mult un război care dacă reuşeşte să dezbine populaţia, va scufunda corabia definitiv…
Trebuie să ne alăturăm acestui efort, trebuie să găsim calea decentei în comunicare şi respectul civilizat unii faţă de alţii, faţă de rolul şi contribuţia noastră în societate, salvând ţara de dezastrul economic şi social în care este…
Trebuie să dăm înapoi visteriei statului ca şi “donaţie” parte din ceea ce s-a primit în trecut ca privilegii, iar astăzi se vede clar ca este anormal şi lipsit de echitate (mulţi nu s-au gândit cât de multă inechitate se poate produce prin unele drepturi acordate lor…)
Cei care pot, trebuie să ajute statul, cumpărând titluri de stat cu dobânzi mai mici decât cele internaţionale, la care se împrumută România (japonezii după dezastrul de la Fukusima şi-au adus acasă şi banii investiţi în străinătate şi au ajutat cu dobânzi mici reconstrucţia ţării, iar Japonia nu a avut nevoie de împrumut important pe pieţele internaţionale)
Trebuie să acceptăm nevoia negocierii unei grile salariale meritocratice în viitor, ca să dispară inechitatea cinică şi aberanta de azi… trebuie ca împreună să NU acceptăm nici şantajul instituţiilor şi nici mita politicului, a evazionistilor, a hoţilor şi mafioţilor aciuiati în România… TREBUIE şi în acest mod să diminuam cheltuielile statului în zonele politico-sinecuriste şi să trimitem banii către educaţie (la toate nivelurile) şi proiectele de infrastructură. Doar aceste 2 domenii prioritare împreună vor asigura progresul României în mod real.
Avem azi o ţară sărăcită, dar cu unii OAMENI foarte bogaţi, cu o oligarhie economică evazionistă protejată politic şi o parte de oligarhie bugetară sinecuristă şi privilegiată. Ştim toate acestea!
Vedem clar cât de dăunătoare este corupţia generalizată, perpetuată de decenii… oare vom dori sau vom fi în stare să începem o reformă adevărată, dar să şi muncim adecvat pentru creştere economică şi să mai şi dăm înapoi societăţii din beneficiile noastre, ca să uşurăm povara grea a celor mai vulnerabili ?!
Ştiu ca sună utopic, dar este tot mai uşor decât distrugerea printr-o confruntare a brutală în societatea românească… eu nu voi înceta să invit oamenii la decenţă şi respect în societate”…