Dr. A. Copcea, Centrul Medical ASTECO, Cluj-Napoca
O pacientă foarte simpatică a simplificat exact aşa şi am convenit că merită scris aşa, simplu…
Cam toată lumea asociază diabetul doar cu zahărul, doar noi şi cardiologii şi o, relativ, minoritate de persoane fac legătura care e mai puternică: diabet – artere.
Şi complicaţiile diabetului sunt clasificate în „microvasculare” şi „macrovasculare”, sunt vasculare, sunt prin intermediul vaselor de sânge, mai precis al arterelor (venele n-au legătură cu diabetul, dar arterele au una foarte puternică).
Da, aşa e, mortalitatea în diabet e în primul rând cardiovasculară, abia apoi, departe, mai vin necazurile propriu-zise de la diabet. Nu se mai moare de come diabetice, chiar şi în insuficienţa renală gravă mai multă lume nu ajunge la dializă din cauza deceselor cardiovasculare premature.
Nu sunt genul de medic care sperie pacienţii, dar asta e realitatea, şi o scriu nu cu scop de sperietură, deşi, de ce nu, uneori e bună o sperietură, ci ca să se înţeleagă de ce ne interesează colesterolul, de ce ne interesează renunţarea la fumat, activitatea fizică, alimentaţia de protecţie cardiovasculară. Ele nu sunt alte domenii decât diabetologia, sunt diabetologia propriu-zisă.
Diabetul îl tratăm ca să prevenim complicaţiile. Iar cele mai de temut complicaţii sunt cele pornite de la ateroscleroză: infarct miocardic, accident vascular ischemic, arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare. Infarctul ESTE o complicaţie a diabetului. Nu una specifică, dar e considerată o complicaţie. Adică apare şi în afara diabetului, dar diabetul îi creşte probabilitatea şi ARE MECANISMELE de a face asta. La fel, AVC-ul este o complicaţie a diabetului.
În plus, aceste complicaţii răspund foarte puţin la echilibrarea glicemiilor, la „zahăr”. A fost dezamăgitor când s-a constatat că echilibrarea diabetului are un rol minor în reducerea riscului de infarct, de accident vascular ischemic. Deci, cu atât mai mult, aceste complicaţii sunt ale „boli zahărului” dar răspund foarte prost la zahăr….Dar răspund mult mai bine la oprirea fumatului, la mişcare, la reducerea stresului, la medicaţiile de scădere a colesterolului.
Încet-încet, cei cu diabet tip 2 e bine să se obişnuiască cu astfel de discuţii cu medicul: „ai diabet, cum stai cu colesterolul? Fumezi? Cât de stresat eşti?”. Sunt componente ale tratamentului chiar mult mai importante decât zahărul atunci când vorbim de prevenţia infarctului sau a accidentului vascular.