Ciprian Năprădean
Ce căutau Adrian Năstase şi Viorica Dăncilă în poza ticăloşilor? Se deconspiră reţeaua de intoxicare a Kremlinului? Poza asta e certificatul nostru de boală politică. În prim plan Xi Jinping, dictatorul cu zâmbet de pisică şi gheare de tigru, Vladimir Putin, un criminal de război, şi Kim Jong Un, obezul nuclear ce-şi torturează propriul popor. Undeva, la marginea de sus a pozei, cât să nu-i taie capul sau să se împuşte încă odată în el, Năstase. Dăncilă nu are nicio problemă în sensul ăsta, poate sta în picioare pe scaun şi tot rămâne în cadru. De ce vor ăştia doi să pară relevanţi, alipindu-se la tabloul mondial al ticăloşilor?
Simplu! Lipsa ruşinii a devenit o politică de stat. Adrian Năstase, cândva un premier care îşi imagina că va intra în manualele de istorie ca „diplomatul Europei de Est”, a ajuns un pion, oficial fără „s” în faţă, al noilor despoţi globali. Ca orice pion, se mişcă doar înainte sau lateral, după cum îi dictează mâna care-l manevrează. Şi mâna aceea nu este a românilor, ci a Moscovei şi a Beijingului. Dăncilă, eterna greşeală de tipar a politicii româneşti, e doar decor, la fel ca la Realitatea TV, unde se pare că are abonament de „aplaudac” al istericei Anca Alexandrescu.
Dar, revenind la cel care e mai mult ticălos decât prost, întrebarea cheie este: mai are Năstase capacitatea de a ţese reţele nocive pentru România? Probabil că da. Şi le ţese cu acul ruginit al nostalgiei, nostalgie după vremurile în care el „tăia şi spânzura”. Diferenţa este că acum, mai mult decât atunci, reţelele se întind nu doar pe coridoarele puterii româneşti, ci şi pe traseele diplomatice ale „prietenilor” de la Est.
Să înţelegem că am intrat oficial în era ticăloşilor?
Putin, Xi şi Kim sunt „sfânta treime” a dictaturilor contemporane. Ei pun gaz pe focul lumii, în timp ce Europa, bastionul care cândva strălucea, se zbate între fracturi interne şi ceaiurile otrăvite turnate în mass-media de agenţii Moscovei. În loc să fie un zid, UE devine o colivie în care canarii ciripesc propagandă rusă cu accent nemţesc, franţuzesc sau chiar românesc.
Şi peste ocean? La fel de încurajator. SUA este în derivă cu Donald Trump la cârmă. Un nebun portocaliu ce îşi aplaudă singur discursurile şi pe criminalul Putin. Lângă el, J.D. Vance, un ticălos pragmatic, mai periculos pentru democraţie decât Trump. Împreună, formează reţeta perfectă pentru ca America să îşi piardă busola.
Prin urmare, spre ce lume ne îndreptăm?
Spre o lume în care tiranii fac selfie-uri cu pionii lor docili. Spre o lume în care „poza ticăloşilor” devine tabloul oficial al politicii mondiale. Spre o lume în care România, dacă nu e atentă, riscă să fie din nou terenul de joacă al altora (de data aceasta, al ruşilor şi al chinezilor care-şi împart bucăţi din sufletul nostru).
Năstase şi Dăncilă sunt doar simptome. Boala e mult mai gravă: complicitatea, laşitatea şi orbirea unei lumi care confundă diplomaţia cu pupatul mâinilor însângerate ale dictatorilor.