Ileana Sandu
Ideea instituirii Zilei mondiale a animalelor îi aparţine scriitorului şi publicistului german Heinrich Zimmermann (1887-1942), editor al revistei „Mensch und Hund” („Omul şi câinele”), luptător neobosit pentru prevenirea cruzimii faţă de animale, în scopul de a promova drepturile şi bunăstarea necuvântătoarelor, fie ele cu stăpân sau fără, sălbatice sau domestice. În octombrie 1978, la sediul UNESCO din Paris, a fost adoptată, în mod solemn, Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, care prevede că drepturile acestora „trebuie să fie apărate prin lege, la fel ca şi drepturile omului” şi atrage atenţia asupra respectului pe care trebuie să-l acordăm vieţii în toate formele ei. Realitatea, însă, arată cu totul altfel:
* Mii de delfini sunt omorâţi în apele daneze, într-un ritual barbar, care marchează trecerea de la adolescenţă la maturitate a tinerilor.
* Vânătoarea de foci a redus substanţial numărul exemplarelor în viaţă,
* Animalele de la circ au partea lor de cruzime: sunt biciuite, bătute, apoi obligate să presteze în faţa publicului, cu rănile acoperite de pelerine strălucitoare.
* Hamsterii şi şoarecii sunt victime ale industriei cosmetice, supuşi unor teste cu substanţe toxice, adesea fatale.
* Anual, numai în SUA, 1,13 milioane de animale sunt folosite în testări şi cercetare.
* Potrivit oamenilor de ştiinţă, în lume trăiesc aproape opt milioane de specii de animale, din care peste 100 dispar în fiecare zi.
„Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă” (Prov 12,10)
Ziua de 4 octombrie a fost aleasă nu întâmplător, fiind legată de numele Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), fondator al Ordinului Catolic Franciscan. Iubitor şi protector al necuvântătoarelor, legenda îi atribuie capacitatea de a vorbi cu acestea, motiv pentru care, în multe picturi, apare în compania unor animale.
O emoţionantă „Reflecţie la sărbătoarea Sfântul Francisc de Assisi, protectorul ceresc al naturii şi al animalelor”, a publicat regretatul părinte Ioan Lungu de la Episcopia Romano-Catolică Iaşi, argumentând, prin texte şi exemple de parabole biblice, nevoia unui fel special de dragoste şi respect, pe care Creatorul le-a poruncit, dar care lipseşte la mulţi dintre creştinii de azi, text pe care îl prezentăm în sinteză.
„Dumnezeu a scris şi a dat o Lege de protecţie a mediului şi a animalelor, chiar de la începutul Creaţiei, atunci când le-a zis primilor oameni: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ. Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. Cuvântul stăpâniţi are înţelesul de îngrijiţi.
Referitor la grija faţă de animale, Domnul a mai spus că omul trebuie să se îndure de vite, să ridice boul sau măgarul căzut sub povoara lui; să aducă la stăpân animalul rătăcit, să nu lege gura boului care treieră; să hrănească, la masa lui, şi câinii, să trăiască în pace cu toate fiarele.
Biblia ne arată în multe locuri unde Domnul s-a folosit de animale pentru a trimite solii şi ajutoare oamenilor. Astfel: un porumbel aduce lui Noe vestea sfârşitului potopului; un corb îl hrăneşte pe Ilie; doi urşi îl apără pe profetul Elezeu; nişte lei cruţă pe Daniel, aruncat în groapa lor, datorită credinţei lui; o balenă îl transportă pe Iona până la Ninive; un măgăruş îl poartă pe Iisus la Ierusalim; nişte câini lingeau bubele lui Lazăr spre vindecare şi aşa mai departe.
Prin intermediul animalelor, Dumnezeu a dat învăţătură oamenilor: să fie harnici ca furnica; să fie blânzi ca mielul; să fie delicaţi ca o gazelă; să fie înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii ; să fie recunoscători cu boul şi cu măgarul; să fie liberi de griji pământeşti ca păsările cerului; să nu rătăcească precum oile; să aibă conştiinţă şi să nu strecoare ţânţarul şi să înghită cămila.
Pentru marea lui umilinţă, puritate, sfinţenie şi dragoste pentru întreaga creaţie, Dumnezeu l-a făcut pe Sfântul Francisc de Assisi să înţeleagă graiul animalelor, să le vorbească şi să le predice la fel ca oamenilor: odată a fost surprins vorbind unei mari mulţimi de păsări, de toate soiurile. Se spune că păsările l-au ascultat în linişte şi şi-au plecat cu umilinţă capetele până la pământ şi, prin gesturi şi triluri, au dovedit că omul sfânt le-a bucurat peste măsură. Apoi, în zbor, au format din trupurile lor o cruce pe cer, după care s-au răspândit spre toate cele patru puncte cardinale, aşa cum se vor răspândi sărăcuţii lui.
Sfântul Francisc de Assisi avea puterea de a învăţa şi dojeni animalele. Într-o zi, un frate i-a adus un iepure care a fost prins într-o capcană. Sfântul Francisc, scoţând iepurele din capcană, l-a sfătuit ca pe viitor să fie mai atent pe unde calcă. Dar iepurele n-a voit să plece, ci a sărit în poala lui Francisc, dorind să rămână cu el. L-au dus pe iepure în pădure, dar el tot lângă omul lui Dumnezeu a voit să rămână. Unul din biografii săi spune că, pe patul de moarte, Sfântul Francisc i-a mulţumit măgarului său pentru că în decursul vieţii l-a cărat în spate şi l-a ajutat să-şi ducă poverile; iar măgarul a plâns.
(…) Dacă animalele ajung să facă rău oamenilor, asta o fac pentru că oamenii, ori le strică habitatul, ori nu se îngrijesc de hrana lor, aşa cum a lăsat Dumnezeu la Creaţie. Este o întâmplare adevărată, cu nişte câini care lătrau după nişte oameni răi care îi aţâţau. Trecând pe acolo şi un călugăr bun, acesta a scos din desagă o bucată de pâine şi a împărţit-o cu ei. Imediat câinii s-au liniştit. Să nu uităm de hrana animalelor (…)
În decursul istoriei, Dumnezeu a lucrat prin animale, spre folosul oamenilor. Astfel: Kir I, (sec. VI î.C.), un rege persan, a fost hrănit cu laptele unei căţeluşe; Remus şi Romulus, întemeietorii Romei, au fost hrăniţi cu laptele unei lupoaice; Sfântul Pahomie (287-348) era ajutat crocodilii care se făceau poduri plutitoare ca să-l treacă Nilul; Paul Pustnicul (228-343) a fost hrănit de nişte corbi; Sfântul Felix de Nola (353-443) a fost salvat de urmăritorii săi de un păianjen; Sfântul Gil (1464- 1505) a fost hrănit de o căprioară sălbatică; Sir Henry Wyatt (1460-1537), aruncat în temniţa din Allington, de regele Angliei, Richard al III-lea, cu porunca de a fi omorât prin chinurile foamei, a fost hrănit zilnic de o pisică; sfântul Ilie pustnicul (sec. IV) a fost ajutat un măgar sălbatic să ducă un bagaj greu, iar apoi de un crocodil să treacă râul; un pustnic a fost ajutat de o capră sălbatică să deosebească ierburile bune de cele otrăvitoare; nişte furnici au restabilit liniştea unei biserici, scoţând afară un om turbulent.
În decursul istoriei, multe animale şi-au arătat devotamentul şi recunoştinţa faţă de stăpânii lor, spre învăţătura noastră. Astfel: Din viaţa Sfântului Gherasim de la Iordan (sec. VII), ştim de recunoştinţa unui leu căruia sfântul îi scosese o ţeapă din laba piciorului, leu care i-a rămas fidel sfântului până la moarte, murind pe mormântul lui; căţeluşul Mariei Stuart (1587), regina Scoţiei, condamnată la moarte, a însoţit-o până la eşafod; căţeluşul lui Mozart (1756-1791) şi-a însoţit stăpânul până la mormânt, unde a murit, la scurtă vreme, şi el; câinele Fido, salvat dintr-o groapă, a primit în 1957 medalia de aur pentru fidelitate şi recunoştinţă faţă de salvator; o privighetoare a cântat la moartea binefăcătorului ei”. (text integral – https://ercis.ro/actualitate/viata201310.asp?id=20131003)
Curiozităţi „din lumea celor care nu cuvântă”
*Gorilele pot lua de la oameni răceala şi o serie de alte boli
* Elefantul nu vede foarte bine, însă este ajutat de urechi şi de nas. Poate mirosi apa de la 4 km distanţă şi este singurul animal care nu poate sări.
* Rechinul trebuie să înoate mereu pentru a nu se îneca.
* Jumătate din porcii din lume se află în fermele din China.
* Cangurul este singurul mamifer cu picioare, care nu poate să meargă cu spatele.
* Tarantulele pot supravieţui doi ani fără să se hrănească.
* Pentru fiecare om există în lume un milion de furnici.
* Seminţele de mere şi de pere conţin arsenic într-o cantitate suficientă pentru a ucide un câine.
* Balena albastră cântăreşte cât 30 de elefanţi.
* O turmă de 60 de vaci poate să producă o tonă de lapte în mai puţin de o zi.
* Pinguinii Gentoo le dăruiesc aleselor o pietricică, atunci când le curtează.
* Mirosul sconcsului e atât de puternic, încât poate fi detectat de la un kilometru distanţă.
* O cârtiţă poate săpa, într-o singură noapte, un tunel lung de 100 de metri.
* Pentru că dinţii castorilor nu se opresc niciodată din creştere, aceştia trebuie să roadă în mod constant obiecte, pentru a-i menţine la o lungime normală, altminteri, dinţii le-ar creşte, în cele din urmă, în creier.
* Girafa este cel mai înalt animal de pe planetă, ea având, totodată, o limbă extrem de lungă, pe care o poate folosi pentru a se spăla în urechi.
* Un gândac de bucătărie poate trăi câteva săptămâni cu capul tăiat. În final, acesta va muri de foame.
* Rechinii ucid mai puţin de 10 oameni pe an. Oamenii ucid, anual, aproximativ 10 milioane de rechini.
* Tardigradele (urşii de apă) sunt animale microscopice extrem de rezistente, care pot supravieţui în orice condiţii, atât la plus 149, cât şi la minus 279 de grade Celsius, şi fără să se hrănească, timp de mai bine de un deceniu-
*Urşii polari au pielea neagră.
* Un fir de mătase de păianjen este mai subţire decât un fir de păr de om, dar de cinci ori mai puternic decât un fir de oţel de aceeaşi lăţime.
* Prin consumul de insecte dăunătoare, liliecii „economisesc” aproximativ trei miliarde de dolari din agricultura SUA.
Câinele Xiao Bao (foto Daily Mail) şi-a aşteptat, timp de trei luni, în holul unui spital din Wuhan, stăpânul răpus de COVID-19.
Ziua internaţională a animalelor ne reaminteşte că Omul nu e stăpânul absolut al Pământului, ci doar slujitorul care îi conduce destinele.
Tema ediţiei din acest an: „Salvaţi animalele, salvaţi planeta!”
(documentare – World Animal Net, roportal.ro, factanimal.com, mentalfloss.com, ananp.gov).