Uneori, cele mai frumoase descoperiri nu se fac atunci când le cauţi, ci din întâmplare.
Așa am ajuns, într-o zi obișnuită de lucru în redacție, să deschid uşa unui dulap și să dau peste o lume întreagă — o lume tipărită în negru pe alb, pe pagini îngălbenite, care miroseau a timp. Erau acolo ziare din anii ’40, cu titluri tari, litere apăsate și povești uitate: Ardealul Nou, Steaua Roșie, iar mai apoi Cuvântul Liber. Brusc, mi-am dat seama că, fără să vreau, țineam în mâini istoria presei mureșene.
Am atins cu vârful degetelor cerneala care, acum aproape optzeci de ani, spunea povestea locului în care trăim. M-am întrebat cum era să lucrezi într-o redacție fără calculatoare, fără internet, doar cu o mașină de scris, un aparat foto greoi și dorința de a spune adevărul. Și am simțit un fel de recunoștință tăcută — pentru cei care au venit înaintea noastră și au pus cărămizile acestei continuități: Ardealul Nou devenind Steaua Roșie, apoi Cuvântul Liber.
Din dorința de a asculta vocea celor dinainte, de a aduce în prezent ecoul paginilor care au spus, în felul lor, istoria acestui județ și a oamenilor lui, am decis să lansăm o nouă rubrică: „RetroCuvântul: Istoria din paginile noastre.”
Primul material din această rubrică va fi publicat în ediţia tipărită de vineri, 24 octombrie, iar în semn de respect faţă de abonaţii noştri, adică faţă de cei fără de care noi nu am rezista financiar în această piaţă, am decis ca aceste materiale să apară prima dată în format tipărit, urmând ca ele să apară on-line doar în săptămâna următoare.
Înainte, însă, la a purcede în a vă arată ce se scria acum 79 de ani, este important să cunoaşteţi puţin istoria acestor publicaţii. Primele noastre rubrici vor fi dedicate articolelor care au apărut în perioada 1946-1948 în Ardealul Nou.
Cuvântul Liber posedă în arhiva sa fizică această colecţie a ediţiilor apărute în această perioadă.
Dar ce a fost, de fapt, Ardealul Nou? Colega noastră, Angela Precup, în primul volum al cărţii sale „Memoria Tiparului”, dedică câteva pagini acestei publicaţii a Târgu Mureşului post-belic.
„Sistarea ziarelor Mureșul și Înfrățirea la sfârșitul lunii aprilie 1946 va fi compensată la scurt timp prin lansarea publicației bisăptămânale Ardealul Nou (1946–1952) în 21 iunie 1946, care debutează ca susținător al Frontului Plugarilor Mureș, formațiunea primului ministru Petru Groza. Ca urmare a evoluției politice din țară, orientarea bisăptămânalului suferă transformări semnificative în cursul anilor, ilustrând evoluția presei mureșene înainte și după schimbarea de regim. Ardealul Nou apare astfel ca „ziar de atitudine, informații și publicitate”, devenind la scurt timp „ziar democratic” (1946) și în cele din urmă organ al Comitetului Județean al Partidului Muncitoresc Român Mureș (1949).
Ardealul Nou a reprezentat prima pagină a comunismului în Mureș și cea mai importantă realizare jurnalistică mureșeană a sfârșitului anilor ’40. Timp de trei ani, până la transformarea în organ oficial al organelor de conducere comuniste locale (începând din 6 noiembrie 1949), Ardealul Nou a încununat prin structura complexă, calitatea articolelor și aspectul grafic, întreaga experiență acumulată de presa mureșeană românească de-a lungul perioadei interbelice, dincolo de conținutul ideologic impus al perioadei. Ca „ziar democratic”, Ardealul Nou era editat doar din veniturile colectate din vânzare, în aceeași incertitudine a apariției care marcase întreaga presă mureșeană interbelică.”
La un an de la apariție, redresat financiar prin venitul de donații ale cititorilor și ale unor instituții locale, gazeta își exprima dorința de a trece de la apariția săptămânală la cea bisăptămânală în era ulterioară, și primul cotidian românesc al județului Mureș, o realizare atinsă abia în 1960 prin transformarea în cotidian a publicației Steaua Roșie.
Publicația s-a impus ca o veritabilă tribună a intelectualității românești mureșene, continuând tradiția Gazetei Mureșului din perioada interbelică. În același spirit, Ardealul Nou și-a propus încă de la primul număr să contribuie la luminarea și educarea țărănimii muncitoare în spirit democratic, reunind în jurul său intelectualitatea satelor — preoți, învățători, notari, medici, agronomi, jandarmi și alți reprezentanți ai vieții rurale — pentru a-i ajuta să înțeleagă și să asimileze sensul autentic al democrației.
Privind astăzi în urmă, la aproape opt decenii de presă mureșeană, nu putem decât să ne plecăm frunțile în fața celor care, în condiții infinit mai grele decât cele de azi, au ținut vie flacăra informației. Jurnaliștii din redacțiile Ardealul Nou și Steaua Roșie au lucrat sub constrângeri politice severe, într-un climat dominat de cenzură, propagandă și frică. Cu toate acestea, ei au reușit să transmită comunității locale știri, cronici, reflecții culturale și să păstreze legătura dintre oameni și adevăr.
Noi, cei de la Cuvântul Liber, continuatorii lor direcți, suntem conștienți de dificultățile și sacrificiile specifice fiecărei epoci — de la rigiditatea regimului din 1946 la efervescența și haosul libertății din 1989. Dincolo de orice context politic, rămâne un fir roșu care leagă aceste generații de gazetari: credința în rostul cuvântului scris și respectul față de cititor.
Astăzi, când tiparul pare uneori umbrit de viteza digitalului, simțim datoria de a duce mai departe moștenirea lor, de a scrie cu aceeași pasiune și conștiință profesională. Cuvântul Liber înseamnă nu doar un ziar, ci o continuitate vie a spiritului jurnalistic mureșean — o punte între trecutul care a avut curajul să vorbească și prezentul care are datoria să asculte.
Istoria Ardealului Nou, a Stelei Roșii și a Cuvântului Liber nu este doar istoria unei redacții, ci a unei comunități care a înțeles mereu valoarea informației.
Astăzi, ca și atunci, credem în puterea cuvântului scris — în libertatea lui și în datoria noastră de a-l apăra.
Sanda Viţelar