Dr. A. Copcea, Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca
Dacă vă uitaţi la Casa Guinness pe Netflix (ceea ce şi recomand), se fac referiri la foametea irlandeză, cea în care 90% din culturile de cartofi au fost distruse de un fung în perioada 1845-1852 – una din marile catastrofe umanitare ale omenirii. Au murit un milion de irlandezi, au emigrat masiv alte 1-2 milioane.
O întrebare logică: dar înainte de asta, cât de sănătoşi erau irlandezii la ţară ? Având o dietă cu aprox. 80% din calorii din cartofi ?
Răspunsul e că surprinzător de sănătoşi. Dieta bazată pe cartofi 80% şi lapte şi un pic de legume era, surprinzător, complexă.
Mai precis, cartoful are: • carbohidraţi complecşi • fibre • vitamina C • potasiu• proteine. Iar laptele are proteine, calciu etc.
Din combinaţia cartof + lapte rezultă o dietă hrănitoare, nu completă (lipsesc nişte micronutrienţi şi tipuri de grăsimi), dar, totuşi, una destul de acoperitoare. Da, cu 80% cartofi.
Malnutriţia care a urmat a fost în primul rând pe proteine, pe nivel caloric şi pe vitamina C.
La acele vremuri, când incepuse foametea, oamenii erau cu picioare umflate, gingii sângerânde, imunitate scăzută, mureau de infecţii şi hemoragii. Toate de la lipsa cartofului ? Da…
• Cartoful are proteine relativ puţine, dar la cantitatea de 3-4 kilograme de cartofi se strâng destule. Un kilogram de cartofi – 20 de grame…aşa încât 3 kilograme au…60 de grame. Iar proteina din cartof este una de o foarte bună calitate biologică, nu departe de cea din ou (scor PDCAAS 0.9, calitate 90%, să zicem aşa). În malnutriţia proteică apar edemele hipoalbuminemice. Picioarele umflate.
• Cartoful are vitamina C. Da. Multă, la cantităţile consumate atunci de irlandezi. La cele 3-4 kilograme: spre 400% din necesarul zilnic (!). În deficitul de vitamina C, mai precis în scorbut (chiar unul particular atunci, scorbutul irlandez) apar defecte ale colagenului (care necesită vitamina C) iar colagenul e un ţesut larg răspândit în organe, vase de sânge. De aici sângerările. Bonus infecţiile, prin deficite imune legate, şi ele, de vitamina C.
Concluzionând: cartoful e foarte departe de a fi încadrat la alimente „junk”, fac asta doar cei ce confundă nutriţia cu şirul „pâine, cartofi, orez, paste făinoase”, în mod surprinzător e o nebunie pe Internet cu carbohidraţii, iar cartoful e aruncat şi el acolo, să fie, dacă tot e cu carbohidraţi. Dar iată ce mai avea cartoful şi ce le-au lipsit atunci irlandezilor. Da, nu doar caloriile şi carbohidraţii, ci şi proteinele şi vitamina C. Şi fibrele, de ce nu. Şi potasiul, deşi mai puţin vizibile sunt deficitele de potasiu prin aport nutriţional insuficient. Corpul are o reglare mai bună a potasiului în astfel de contexte. Potasiul a fost compensat prin alte alimente, inclusiv laptele, şi cel mai probabil a avut o contribuţie minoră la mortalitate pe timpul foametei irlandeze.
Să notăm, în concluzie, dieta cartofi + lapte, cu 80% din dietă cartofi. Ea era dieta Irlandei rurale de la mijlocul secolului XIX. Iar dispariţia cartofului a provocat una din cele mai profunde drame cu componentă nutriţională din istoria omenirii. Nu singura. Poate într-un alt episod o să scriu şi de foametea olandeză, care a adus în discuţie alte fenomene interesante din medicină, cum sunt cele epigenetice. La foametea irlandeză au fost pur nutriţionale şi pornite de la banalul şi mult-hulitul (şi degeaba) cartof.