Ciprian Năprădean
Am ascultat de curând cartea „Despre timp şi apă”, de Andri S. Magnason. Autorul face un lucru aproape subversiv în secolul vitezei: ne obligă să gândim pe termen lung. Nu în cicluri electorale, nu în trimestre financiare, ci în generaţii. Cartea este o conversaţie lucidă între ştiinţă şi responsabilitatea morală. Apa şi timpul devin actori principali, iar noi rămânem figuranţi grăbiţi, preocupaţi de prezentul imediat.
Ce mi-a plăcut cel mai mult este felul în care cartea pune reflectorul pe politica de tip MAGA. La Washington, „scopul scuză mijloacele” a devenit politică de stat, iar mediul este tratat ca o cheltuială inutilă. Donald Trump este tipul de lider care confundă prosperitatea cu sustenabilitatea. În spatele discursului „pro-business” stau interesele industriei extractive.
O maşinărie de sute de miliarde de dolari pe zi care arde viitorul pentru a cumpăra aplauze în prezent. Magnason scrie despre gheţari care dispar peste tot în lume. Topirea gheţarilor din Himalaya creşte, pe termen scurt, ca şi debitul fluviilor Indus şi Gange, lucru care îi bucură pe oameni. Ce nu înţeleg ei este că acest „câştig” seamănă cu scoaterea tuturor economiilor din bancă, completată de împrumuturi pe termen lung, doar pentru a petrece boiereşte acum. Distracţia e azi, nota vine mai târziu.
Când spui că „economia” cere sacrificii, nu spui niciodată cine plăteşte nota. Copiii noştri vor afla exact ce moştenire le-am lăsat.
„Despre timp şi apă” ne aminteşte că sclavia modernă nu mai are lanţuri, ci contracte, grafice şi bani. Aşa arată lumea atunci când politica ajunge în slujba banului, nu a interesului public.
Citește și