Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop
„Eminescu a văzut România Întregită…”
Eminescu a văzut România Întregită, în existenţa sa reală, cu mult înainte de a se concretiza aceasta pe harta politică. Prima poezie i s-a publicat în revista „Familia” (tipărită iniţial la Pesta şi mutată apoi la Oradea), iar prima răsplată literară pecuniară tot de acolo i-a venit, din Transilvania privită în sens larg (Crişana). Iată ce-i scria poetul, la un moment dat (prin 1884), lui Mecena al său (Iosif Vulcan, cel care i-a şi dat numele consacrat):
„Mult stimate domnule şi amice, Mulţumesc pentru onorariul trimis – cel dintâi pentru lucrări literare pe care l-am primit vodată-n viaţă. În România domneşte demagogia, şi în politică şi în literatură; precum omul onest rămâne aici necunoscut în viaţa publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităţilor, a acelei şcoale care crede a putea înlocui talentul prin impertinenţă şi prin admiraţie reciprocă.
Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colţ atât de depărtat al României, din Oradea-Mare – când în ţara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, excepţie făcând de cercul restrâns al câtorva amici. Şi-apoi să nu fiu pesimist?”.
Prin urmare, cu decenii înainte de Marea Unire, Eminescu ştia că Oradea-Mare se afla în România, pe care o vedea ca ţară de ţări româneşti, dincolo de conjuncturi. Şi, cu circa un secol şi jumătate în urmă, vedea acele tare ale scenei politice româneşti care s-au prelungit până astăzi. Mihai Eminescu a fost un om între oameni, a exprimat idei şi sentimente omeneşti trecătoare, dar, prin calea magistrală a creaţiei sale, a pătruns pe tărâmul perenităţii.
Eminescu este tradus în peste o sută de limbi şi aparţine timpului nesfârşit.
Citește și