Dr. Adrian Copcea, Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca
Nu cred că am primit vreodată o întrebare atât de scurtă şi atât de densă…în ea însăşi dar şi în eventualele răspunsuri. Încerc acum să-i răspund.
Spontan răspunsul meu a fost : „suplimentele nu sunt un scop în sine, iar analizele nu se fac pentru a face un plan de suplimente”. Apoi mi-am dat seama ca şi în spatele întrebării există câteva lucruri profunde, dar şi o idee foarte interesantă: aceea că ar trebui să luăm suplimente, doar să verificăm cumva medical ca să ştim ce să luăm.
In esenţă, suplimentele sunt ca mâncarea, ăsta e sensul lor, a suplimenta, a completa. De asta şi sunt reglementate altfel decât medicamentele. Suplimentele nu au efect de medicament, chiar dacă lumea ar vrea ca suplimentele să fie un fel de „medicamente benigne, mai naturale”. Medicamentele sunt medicamente, suplimentele sunt suplimente.
De fapt întrebarea de bază de la care trebuie pornit e: „ce sunt suplimentele?” şi vom descoperi că sunt diferite substanţe extrase sau produse şi care în linii mari s-ar putea încadra la două categorii :
• Substanţe care conţin nutrienţi. Adică substanţe pe care oricum le putem consuma din mâncare, dacă le consumăm. De exemplu vitaminele, proteinele.
• Substanţe care promit că ajută la ceva, dar nu sunt nutrienţi propriu-zişi.
Din punctul meu de vedere, logica ar trebui să meargă tot pe această clasificare:
Dacă sunt substanţe necesare corpului şi nu le luăm din mâncare, le putem lua sau chiar e bine să le luăm din altceva, adică din suplimente.
Avem situaţia asta în mod standard la nutriţia de după operaţiile de slăbit, când chiar trebuie făcut un plan de suplimentare, mai avem la vegani, care trebuie să ia vitamina B12 (sau alimente fortificate, dar e ceva similar), mai avem suplimentările de sarcină (unde cresc nevoile) etc. Acestea pot veni ca suplimente.
Desigur, avem şi vitamina D, care se dă ca suplimentare standard copiilor mici, mai avem, desigur, diferite forme de nutrienţi care pot fi deficitare în unele situaţii şi care vor fi recomandate, eventual, ca supliment. De exemplu fier. Sau vitamina C când răcim şi corpul consumă mult ca să se bată cu microbii.
Dacă sunt substanţe care promit să rezolve ceva dintr-o boală – aici e o cu totul altă discuţie. In primul rând e cea că suplimentele NU AU VOIE SĂ FIE COMERCIALIZATE SAU MARKETATE PENTRU BOLI. E în toate legile. În reclame nu e voie să zici „suplimentul ăsta e pentru diabet”. Dar e voie să zică ceva de genul „ajută la reglarea glicemiei”, dar fără a pomeni vreo boală.
Sau „ajută la ficat”, dar fără să zică : „Ai ciroză ? ia acest supliment”. Pur şi simplu sunt domenii diferite : bolile sunt un domeniu, suplimentele sunt ceva separat de boli, prin felul cum sunt autorizate, prin tot ce ţine de legislaţie.
Da, există diferite intersecţii şi chiar posibilitatea ca medicii să scrie complementar cu tratamentele medicamentoase unele suplimente, de exemplu coenzima Q10 sau vitamine sau magneziu sau orice altceva, e o decizie medicală care e gândită să ajute un pacient, dar care nu aduce suplimentele la nivel cu tratamentele bolii şi da, şi cu gândul că ceva poate ajuta într-o boală.
Oricine poate să ia orice consideră…Dar e foarte important să se inţeleagă că suplimentele nu sunt pentru boli, nu acest tip de suplimente care conţin promisiuni legate de ameliorarea unei boli.
Mai există şi suplimente care au substanţe care se găsesc în medicamente şi încă multe situaţii interesante de intersecţie, dar, în esenţă, când e vorba de boli, bolile trebuie tratate aşa cum se tratează bolile, iar suplimentele intră fie complementar medicamentelor, când medicul consideră, fie pe plan cu modificările de stil de viaţă, de exemplu de completare a dietei, care e de fapt sensul lor principal.
Revenind la întrebare….
Analize pentru a lua anumite suplimente nu există, ca principiu. Analizele au sensul lor. Se fac ca screening, se fac ca parte a evaluărilor iniţiale sau periodice în boli, se fac pentru urmărirea efectelor tratamentelor etc. Dacă, de exemplu, există deficit de vitamina B12 sau acid folic, da, are o logică perfectă dozarea şi suplimentarea în caz de deficit.
Există dozări de diferiţi nutrienţi care fac parte din bilanţurile de bază prin medicul de familie, fiecare cu o discuţie separată, de exemplu fierul, calciul, magneziul, vitamina B12, acidul folic (/folaţii), vitamina D (25-OH-VitD). Astfel de analize pot documenta diferite forme de deficit ce se pot, apoi, remedia prin suplimentare. Alt gen de analiză, fiind tot pe teren de nutrienţi, ar putea fi:
„Cum e dieta ? are de toate? Dacă nu, atunci să suplimentăm altfel decât prin mâncare”. E situaţia din denutriţii, de după operaţiile de slăbit, din tiparele alimentare restrictive pe ceva anume (de exemplu dieta vegană) etc. Aici, „analiza” e de fapt o discuţie axată pe nutriţie, în sensul de aporturi şi eventuale suplimentări dacă aporturile nu pot rezolva nevoile corpului.
Analize pentru a urma un demers într-o boală sunt cu totul altceva, şi sunt, practic, o parte de medicină care nu trebuie separată de medicina propriu-zisă. Mulţi au impresia că „analize” înseamnă doar să-ţi iei sânge. Dar în sânge nu vezi depresia, nu vezi o piatră la rinichi etc., deci din punctul meu de vedere a discuta de „analize” la modul general nu are mult sens.
Da, au sens bilanţurile standardizate, cum se fac la medicul de familie, au sens diferite demersuri de diagnostic mai avansat pe diferite subiecte, de exemplu pe dislipidemii, dar aici deja suntem în medicina normală, propriu-zisă, nu are o mare legătură cu suplimentele.
Mă opresc aici cu raţionamentele, nu sunt nici anti, nici pro- suplimente la modul general, asta pentru că nu ai cum să fii. Şi nici despre „analize” nu ai ce vorbi la modul general, pentru că „analize” sunt parte a unei evaluări care are un cap şi o coadă.
Nu ştiu cât e de satisfăcător răspunsul, dar eu chiar nu ştiu să răspund mai bine la întrebarea : „Ce analize să facem ca să ştim ce suplimente să luăm?” Probabil, cel mai simplu răspuns e „faceţi analizele de bază anuale prin medicul de familie, iar medicul de familie poate merge spre a explora filiere suplimentare, dacă e cazul”.
Un alt răspuns, dat fiind că „supliment” înseamnă, de fapt, o completare a alimentaţiei : „Mergeţi la un consult de nutriţie-dietetică, vedeţi dacă alimentaţia voastră acoperă bine nevoile, iar dacă nu, ce e lipsă se poate suplimenta”. Un alt răspuns e că în boli există medici, care pot să recomande ceva sau altceva, că e vorba de medicamente şi de suplimente.
Cu maximum de bunăvoinţă şi o porţie moderată de cafea – cred că aceasta e limita mea maximă de răspuns la o astfel de întrebare. Probabil, o întrebare mai amplă, care o cuprinde pe aceasta, ar fi: „Ce bilanţuri periodice se pot face şi cât de extins?” pentru diferite subiecte. Iar aici ne putem duce în domenii întregi: longevitate, prevenţie cardiovasculară, nutriţie sportivă etc., etc. În acest sens, e chiar imposibil de răspuns pe scurt.
Deci, nu ştiu ce analize trebuie făcute pentru ce suplimente, asta pentru că „analize” înseamnă multe lucruri, la fel, suplimente înseamnă multe lucruri, iar în logica mea, analizele nu se fac pentru a lua suplimente. Se fac în contexte un pic mai largi: pentru a verifica starea de sănătate, pentru a evalua o boală, un risc etc. Iar aici există palete simplificate, palete extinse, toate în funcţie de ce anume vrem, în ce scop.
Cu scuze dacă răspunsul nu e foarte satisfăcător, dar n-am altul mai bun…
Citește și