Deși mii de familii românești au reușit să-și îmbunătățească situația financiară datorită muncii în străinătate, costul emoțional al acestui fenomen continuă să fie uriaș. Un sondaj realizat de Organizația Salvați Copiii România arată că peste jumătate dintre copiii rămași în țară își doresc, înainte de orice, ca părinții lor să revină acasă. În spatele statisticilor se află copii care cresc fără îmbrățișarea de seară, fără sfatul de la masa din bucătărie și fără prezența celor care, chiar și de la distanță, rămân principalul lor sprijin emoțional.
Migrația economică reprezintă una dintre cele mai profunde transformări sociale prin care a trecut România în ultimele două decenii. Milioane de români au ales să muncească peste hotare pentru a oferi familiilor un trai mai bun. În urma lor au rămas însă zeci de mii de copii care cresc în grija bunicilor, rudelor sau a altor persoane apropiate, în timp ce relația cu părinții se desfășoară aproape exclusiv prin intermediul telefonului și al apelurilor video.
Un sondaj recent realizat de Organizația Salvați Copiii România, în cadrul unui proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, surprinde cu precizie dimensiunea umană a acestui fenomen. Cercetarea, realizată în rândul copiilor beneficiari ai programelor organizației, arată că 58% dintre aceștia își doresc ca părinții lor să revină definitiv în România, în timp ce 20% ar prefera să se mute ei în țara în care muncesc părinții, iar 21% nu au reușit să indice o variantă, semn al unei incertitudini care le marchează copilăria.
Părinții rămân primul refugiu
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării este că distanța nu rupe legătura emoțională dintre copii și părinți. În momentele dificile, 44% dintre copii spun că primul ajutor îl caută la părinți, chiar dacă aceștia se află în altă țară. Telefonul, mesajele sau apelurile video au devenit, pentru mulți dintre ei, substitutul unei prezențe fizice care lipsește zilnic.
Alți copii încearcă să găsească sprijin în mediul apropiat. Astfel, 23% apelează la profesori, consilieri școlari sau asistenți sociali, 16% discută cu bunicii sau rudele în grija cărora locuiesc, 13% se bazează pe prieteni, iar 4% spun că nu cer ajutor nimănui. Specialiștii atrag atenția că această ultimă categorie este una vulnerabilă, deoarece izolarea emoțională poate genera anxietate, depresie sau dificultăți de integrare socială. Dincolo de dorul permanent de familie, mulți copii se confruntă și cu probleme în comunitatea din care fac parte.
Potrivit sondajului, 35% dintre respondenți spun că au simțit că sunt tratați diferit la școală tocmai pentru că părinții lor sunt plecați în străinătate. Situația este și mai îngrijorătoare atunci când sunt analizate experiențele acestor copii. Potrivit Salvați Copiii România, dintre cei care au declarat că au fost tratați diferit, 71% spun că au fost ironizați, luați în râs sau tratați într-un mod neplăcut și doar 29% afirmă că au beneficiat de mai multă atenție, sprijin și înțelegere.
Pentru puțin peste jumătate dintre copii (52%), relațiile cu colegii și adulții au rămas neschimbate după plecarea părinților. Datele indică faptul că, pe lângă lipsa afectivă, numeroși copii suportă și presiunea etichetării sociale.
Povestea lui Mihai și David: doi frați, două țări, doi părinți plecați
În spatele fiecărui procent există o poveste. Mihai, de 11 ani, și David, de 13 ani, sunt doi dintre copiii sprijiniți de Organizația Salvați Copiii. Înainte ca părinții să se despartă, aceștia mergeau împreună la muncă în străinătate, iar copiii rămâneau în grija bunicilor sau a unei mătuși. După divorț, situația s-a complicat și mai mult. Tatăl muncește în Elveția, iar mama în Suedia. Frații au rămas în România în grija unei prietene de familie.
Specialiștii care îi monitorizează spun că lipsa părinților le afectează profund dezvoltarea emoțională. Cei doi manifestă episoade de tristețe, agitație, dificultăți de concentrare și, uneori, o aparentă indiferență față de activitățile care altădată îi interesau. În fiecare zi vin la centrul Salvați Copiii, unde primesc o masă caldă, rechizite, sprijin educațional, consiliere psihologică și participă la activități recreative. Centrul încearcă să mențină și legătura constantă dintre copii și părinți, însă specialiștii avertizează că niciun program social nu poate înlocui complet prezența părinților în viața copiilor.
În ciuda distanței, majoritatea copiilor încearcă să vorbească frecvent cu părinții despre ceea ce li se întâmplă la școală. Sondajul arată că 39% discută zilnic cu părinții despre experiențele lor, 27% vorbesc de câteva ori pe săptămână, 12% comunică o dată pe săptămână, 17% discută mai rar și 4% preferă să vorbească despre problemele școlare cu alte persoane. Specialiștii spun că frecvența comunicării este unul dintre cei mai importanți factori care reduc impactul emoțional al separării.
„Comunicarea le oferă copiilor sentimentul de siguranță”
Președintele Executiv al Organizației Salvați Copiii România, Gabriela Alexandrescu, explică faptul că, deși copiii înțeleg motivele economice pentru care părinții pleacă în străinătate, acest lucru nu diminuează suferința provocată de separare.
„Cu toate că înțeleg rațional motivele care i-au determinat pe părinți să plece în străinătate, pentru a le putea asigura un trai decent, copiii rămași cel mai adesea în grija rudelor din țară resimt absența părinților zi de zi, mai ales atunci când au probleme, simt nevoia să fie sfătuiți sau să fie sprijiniți emoțional. De aceea comunicarea cu părinții este esențială, chiar și de la distanță, pentru că ea îi dă copilului sentimentul de siguranță de care are atâta nevoie”, afirmă Gabriela Alexandrescu.
Pornind de la concluziile studiului, Organizația Salvați Copiii lansează ediția 2026 a proiectului „Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Campania urmărește să crească gradul de conștientizare în rândul părinților români aflați la muncă în alte state cu privire la importanța comunicării constante cu copiii rămași acasă.
Programul, desfășurat în perioada iulie–octombrie 2026, beneficiază de un buget de 351.086 de lei și include un studiu european privind familiile transnaționale, o amplă campanie media destinată unui public estimat la peste un milion de români din diaspora, precum și servicii de informare și consiliere psihologică și juridică pentru aproximativ 2.700 de părinți. Campania este susținută de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Poliția de Frontieră Română și aeroporturile din Craiova, Cluj-Napoca, Iași și Suceava.
Inspectorul general al Poliției de Frontieră Române, chestor principal de poliție Cornel Laurian Stoica, subliniază că instituția va continua să sprijine această inițiativă, considerând că protejarea interesului superior al copilului presupune și menținerea unei legături permanente între părinții aflați peste hotare și copiii rămași în România.
Un fenomen care continuă să lase urme
Încă din 2010, Organizația Salvați Copiii dezvoltă servicii dedicate copiilor afectați de migrația economică a părinților. Până în prezent, peste 18.000 de copii și 12.000 de adulți au beneficiat de servicii de consiliere psihologică, socială și juridică, activități educaționale și programe de sprijin familial. Totodată, peste 140.000 de persoane au fost informate direct despre efectele separării familiale, iar campaniile media și online au ajuns la peste cinci milioane de oameni.
Dincolo de cifre, mesajul cercetării este unul clar: pentru copiii rămași acasă, sprijinul financiar trimis din străinătate nu poate compensa absența părinților. Ei continuă să îi caute atunci când au nevoie de un sfat, de încurajare sau de siguranță. Într-o Românie în care migrația economică rămâne un fenomen de amploare, provocarea nu mai este doar una economică, ci și una socială, educațională și emoțională, iar răspunsul necesită implicarea familiei, școlii, comunității și instituțiilor publice pentru ca niciun copil să nu crească simțindu-se singur.
Diana Cărburean
Foto: Salvați Copiii România