Ileana Sandu
La începutul secolului al XX-lea, Târgu Mureş era un orăşel de provincie, cu puţin peste 20.000 de locuitori. Doi primari – unul ungur, celălalt român – au înţeles că dezvoltarea lui începe cu investiţii curajoase şi cu o viziune pe termen lung.
Ungurul a imaginat un oraş european, cu infrastructură modernă şi clădiri monumentale. După schimbarea administraţiei, românul nu a pornit de la zero şi nu a încercat să şteargă ceea ce lăsase ungurul…
Dr. Bernády György (1864 -1938), doctor în Farmacie şi licenţiat în Ştiinţe Juridice, a fost primar al oraşului Tîrgu Mureş în perioadele 1900-1912 şi 1926 – 1929, după ce şi-a început cariera politică în calitate de deputat de Târgu Mureş în Parlamentul Ungar, din partea Partidului Liberal.
Devenit edil şef, din iniţiativa sa a fost construit un nou sediu pentru primăria oraşului, în prezent Palatul Administrativ, unde funcţionează Consiliul Judeţean şi Prefectura, precum şi Palatul Culturii, clădiri reprezentative pentru oraş, edificate în stilul secesiunii maghiare. Considerat drept „cel mai activ primar din istoria localităţii”, în mandatele sale a fost modernizat oraşul prin ridicarea de noi clădiri administrative, crearea sistemului public de apă şi energie electrică, realizarea canalizării, asfaltarea drumurilor, proiectarea a 117 străzi şi alocarea, prin vânzare, a 3.000 de parcele pentru construirea de case noi.
În 1904 a fost construită fabrica de cărămidă pentru a putea face faţă noilor provocări din domeniul infrastructurii, a fost modernizat abatorul din oraş, au fost amenajate alei, parcuri şi pieţe.
Graţie abilităţilor sale profesionale şi diplomatice, Bernády a obţinut un nou mandat de primar în perioada interbelică – 1926-1929 -, fiind şi deputat de Mureş în Parlamentul României, din partea Partidului Naţional Maghiar din România. O stradă şi o şcoală gimnazială din Târgu Mureş, respectiv două asociaţii culturale din Târgu Mureş şi Sovata îi poartă numele.
Bernády a fost, în egală măsură, preocupat de modernizarea sistemului educaţional: biografii săi arată că, în timpul administraţiei sale, au fost construite cinci noi şcoli primare, dintre care cea din fosta stradă Sándor János (azi strada Gheorghe Doja), din 2013, poartă numele primarului (Şcoala Gimnazială Dr. Bernády György), în mandatul căruia a fost construită.
Au fost înfiinţate Şcoala Superioară de Administraţie (azi Palatul Sindicatelor), Şcoala Superioară de Comerţ (azi Universitatea Petru Maior), Şcoala Superioară de Fete (azi Colegiul Naţional Al. Papiu Ilarian), iar pentru Colegiul Reformat şi Liceul Romano-Catolic au fost construite noi clădiri cu săli de sport. Gimnaziul Militar Cezaro-Crăiesc a fost mutat din Kismarton la Târgu Mureş datorită primarului, care s-a angajat să cumpere teren pentru construcţia clădirilor.
Totodată, în mandatul lui Bernády au fost construite sedii pentru instituţiile de stat vechi şi noi înfiinţate, între care se numără Serviciul de Gospodărie Comunală, Camera de Industrie şi Comerţ, Casa de Copii (azi Clinica de Pneumologie). Datorită colaborării cu arhitecţii şefi ai oraşului liber regesc, dar şi cu atelierele micilor meseriaşi, rezervoarele de apă, staţia de pompare, uzina electrică au fost construite în stilul secesiunii, motiv pentru care se află pe lista monumentelor istorice.
Ideea amplasării la Târgu Mureş a unei statui a lui Bernády György datează din 1990, concursul de proiecte fiind câştigat de Bocskai Vince, iar turnarea a fost realizată în atelierul lui Balogh József .
În data de 29 octombrie 1994, în cadru festiv, statuia a fost dezvelită de către primarul Nagy Győző, în faţa mulţimii adunate pe Piaţa Bernády György. În cadrul evenimentului au ţinut discursuri Borbély László, Marosi Barna, Cornel Moraru şi Sütő András.La 21 octombrie 2013, la împlinirea a 75 de ani de la moartea lui Bernády György, primarul de la acea vreme al municipiului, dr. Dorin Florea, a depus o coroană e flori la statuia fostului edil: „Este un gest pe care înţeleg să-l fac în fiecare an, cu respect şi recunoştinţă faţă de memoria celui care a contribuit la modernizarea şi dezvoltarea oraşului, înzestrându-l cu unele dintre cele mai reprezentative şi durabile edificii”.
După Primul Război Mondial şi Marea Unire, Târgu Mureş a intrat într-o nouă etapă a istoriei sale. În acest context, Emil Dandea, primar în două mandate, a avut misiunea dificilă de a continua dezvoltarea oraşului într-o administraţie complet schimbată. Dandea a înţeles valoarea moştenirii lăsate de Bernády şi nu a rupt firul modernizării.
Emil Aurel Dandea (1893-1969), jurist, publicist, director al ziarului Glasul Mureşului, om politic şi demnitar român, membru al Partidului Naţional Liberal, a fost primar al Târgu Mureşului, între anii 1922–1926 şi 1934–1937, considerat, alături de Bernády György, unul din continuatorii procesului de modernizare a municipiului.
Preocupările sale s-au îndreptat spre reorganizarea administrativă şi revigorarea culturii româneşti. A asigurat clădiri pentru funcţionarea şcolilor româneşti: Liceul de băieţi „Al. Papiu Ilarian”, Liceul „Unirea” de fete şi Şcoala Comercială. De asemenea, au fost construite Catedrala Ortodoxă şi Catedrala greco-catolică din centrul municipiului şi s-au înălţat statui ca Monumentul Latinităţii sau statuia lui Avram Iancu, monumente care să facă referire la istoria poporului român. În timpul celui de-al doilea mandat, l-a susţinut pe Aurel Filimon pentru înfiinţarea Muzeului de Istorie, Arheologie şi Etnografie.
Pe plan economic şi social marile sale merite au fost: lichidarea tuturor datoriilor primăriei, continuarea lucrărilor pentru introducerea gazului metan, extinderea uzinei electrice şi dotarea cu cele necesare a instituţiilor culturale româneşti, editarea gazetei oficiale „Oraşul”, precum şi acordarea unui număr foarte mare de autorizaţii pentru ridicare de clădiri noi. Dandea a urmărit integrarea Târgu Mureşului în noua organizare administrativă a României, fără a pierde din vedere şi potenţialul său de centru regional.
Convingerea sa privind rolul primarului ca funcţionar public rezultă, în mod convingător, dintr-un articol publicat în „Oraşul”, la 1 martie 1923: „Noi, ca funcţionari de carieră, nu am făcut şi nu vom face parte din nici un partid politic, nu am luat şi nu vom lua parte la lupta fratricidă şi ne vom face între toate împrejurările datoria având faptele noastre la bază, numai binele public, etica funcţionărească şi legalitatea, năzuinţa la muncă constructivă”
La încheierea celui de al doilea mandat, scria, în „Glasul Mureşului”( 28 ianuarie 1938): „Fiind atâta timp la conducerea municipiului, nu este de mirare că pretutindeni veţi întâlni urmele administraţiei constructive româneşti ce am făcut /…
/ Nimeni nu va putea contesta de ex. pavajul străzilor, care, era, în 1934, în stare atât de deplorabilă, este, cu o cheltuială de aproape 40 milioane lei aproape în întregime refăcut şi bine întreţinut; gazul metan introdus, catedralele, căminul de ucenici terminate, noul spital, aeroportul aproape gata şi atâtea alte repere edilitare desăvârşite, iar averea oraşului sporită. Amintesc, în mod special lucrările în curs la noul apeduct, care se construieşte lângă zăgazul de pe Mureş /…
/ pentru care s-au cheltuit deja 4 milioane şi care mai necesită peste 20 de milioane lei de investit pe 2 ani, pentru a fi chestiunea apei definitiv şi perfect rezolvată pentru cel puţin 30 de ani /…/ Finanţele le predăm în cea mai perfectă ordine fără nici un ban datorie scadentă, neplătită sau restantă, de orice natură”.
Inamic declarat al comuniştilor, a fost şters din memoria publică: între 1952 şi 1953 a fost arestat, condamnat fără judecată şi trimis la muncă forţată, impunându-i-se ulterior (1953 – 1955), domiciliu forţat la Tazlău. A încetat din viaţă la 18 august 1969, în Bucureşti, la vârsta de 76 de ani. Potrivit dorinţei sale testamentare, trupul neînsufleţit a fost adus, în secret, la Târgu-Mureş şi înmormântat în cimitirul Bisericii de lemn, prin strădania protopopului ortodox Lazăr David.
La 18 august 1994, când s-a împlinit un sfert de veac de la moartea sa, intelectualii târgumureşeni au organizat o sesiune comemorativă de comunicări ştiinţifice, în care „cel mai vrednic primar român al urbei din prima jumătate a secolului trecut” a fost prezentat la adevăratele sale dimensiuni umane şi profesionale. Reabilitarea oficială completă a avut loc peste doi ani, când, în centrul municipiului, în faţa actualei primării şi a fostei Catedrale greco-catolice, edificii la a căror construcţie a contribuit decisiv şi Emil A. Dandea, a fost dezvelit un monument comemorativ, operă a sculptorului Anton Raţiu, transpusă în bronz de Petru Suciu.
Istoria Târgu Mureşului a cunoscut şi momente dureroase, iar unele răni nu s-au vindecat pe deplin nici astăzi. Tocmai de aceea merită să ne amintim că oraşul s-a dezvoltat atunci când oamenii au avut puterea să construiască pe temelia lăsată de cei dinaintea lor. Bernády György şi Emil Dandea, cu „luminile şi umbrele lor”, au aparţinut unor comunităţi diferite şi au condus oraşul în epoci politice diferite. Ceea ce îi uneşte peste timp este convingerea că viitorul unui oraş se clădeşte prin continuitate, nu prin rupturi şi sincope.
Astăzi, la mai bine de un secol distanţă, moştenirea lor este prezentă la fiecare pas: clădirile emblematice, instituţiile publice şi structura urbanistică a centrului oraşului vorbesc despre doi oameni care au înţeles că adevărata măsură a unui primar nu este nici apartenenţa etnică sau politică, nici durata mandatului, ci temeinicia înfăptuirilor pe care le lasă generaţiilor viitoare.
(Surse documentare: www.scoalabernadyms.ro, tirgumures.ro, „Un moţ primar la Târgu Mureş” de cercetătorul ştiinţific dr. Virgil Pană – https://bjmures.ro/wp-content/uploads…)
Citește și