Dedicaţie din bani publici? 135.000 de lei pentru strategia de convieţuire etnică. Bunul-simţ e gratis

Dragoş Bardoşi

135.000 de lei cheltuie Primăria Târgu Mureş pentru elaborarea unei strategii dedicate îmbunătăţirii climatului interetnic şi consolidării coeziunii sociale în oraş. Din informaţiile pe care le avem deocamdată, ar fi fost deja semnat contractul cu o societate locală. Trecând peste iţele acestei înţelegeri, despre care vom relata într-un articol de presă, nu într-un material de opinie, nu pot să nu comentez că sunt bani aruncaţi pe geam. Ca să nu spun bani alocaţi cu dedicaţie pentru plata unor altfel de servicii prestate pentru anumiţi politicieni locali.

De ce spun că sunt bani aruncaţi pe geam? Când văd titlul acestui studiu mă gândesc că o fi vreun bai în oraş. Pentru că nu este nevoie de nicio strategie prin care o anume entitate privată să ne înveţe cum să convieţuim bine. Bunul-simţ, educaţia creştină, respectarea legilor şi comunicarea deschisă rezolvă, fără nicio strategie, aceste aşa-zise probleme. Iar dacă partidele componente ale Consiliului Local Târgu Mureş ar fi cu adevărat interesate să economisească bani, pentru că suntem unul dintre cele mai sărace municipii reşedinţă de judeţ din Transilvania, cu sub 700 de milioane de lei buget, ar fi renunţat la orice discurs incitator sau discursuri îndreptate împotriva uneia sau alteia dintre comunităţile etnice din oraş.

De exemplu, toate manifestările publice, şi mă refer aici la cele care sunt sprijinite şi cu fonduri publice, să fie interculturale, să fie adresate tuturor grupurilor etnice. Sau administraţia locală să se preocupe doar de creşterea bunăstării locuitorilor oraşului prin investiţii deştepte.

Unii politicieni locali ar putea fi mai atenţi când se exprimă, chiar şi în discuţii private, şi fac referire la un grup etnic sau altul.

Personal, apreciez faptul că, de când este primar, Soós Zoltán îşi pune eşarfa tricoloră şi participă la Ziua Naţională a României sau la alte evenimente dedicate imnului, drapelului, eroilor neamului sau, cum a fost de curând, la punerea pietrei de temelie la Biserica Ortodoxă de pe strada Pavel Chinezu. Nu a fost nevoie de nicio strategie plătită cu aproape 30.000 de euro ca să facă asta. I-au dictat-o bunul-simţ şi nevoia de a dovedi că este primarul tuturor.

Aş reveni însă la popor, în cazul de faţă referindu-mă la târgumureşeni. Dacă nu sunt aţâţaţi din când în când de actorii politici sau diverse organizaţii nonprofit sau chiar mass-media, dacă sunt lăsaţi în pace, târgumureşenii ştiu cel mai bine să convieţuiască în armonie. Nu există familie, scară de bloc sau stradă unde relaţiile dintre români, maghiari şi romi să nu fie bune, sudate, vechi şi ei să nu se ajute, să îşi spună o vorbă bună sau să îşi dea mâna pentru un scop comun.

Aşa cum ei, înainte de ’89, au ştiut să îşi împartă „Cementlap-ul”, Ritz-ul, „Het fa”, terasa de la Cocoşul de Aur – Arany Kakas, terasa sau formaţia de la Restaurantul Mureşul, Platoul Corneşti sau alte locaţii cunoscute, aşa au făcut, în linişte, cu bună înţelegere, şi după ’90 şi nu vreau să scriu denumirea tristului eveniment care putea fi o ruptură istorică ireparabilă. Doar atât: nu mai băgaţi băţul prin gard şi oamenii ştiu cum să îşi facă raiul lor. Sărac sau bogat, frumos sau mai puţin frumos, curat sau mai puţin curat – cum e acum oraşul.

Sigur că, de multe ori, noi nu vedem pădurea din cauza copacilor, dar să ştiţi, Târgu Mureşul, în Regat sau în Bucureşti, este văzut, în continuare, ca un oraş cochet, un oraş multicultural, un oraş cu un farmec aparte – izvorât tocmai din convieţuirea mai multor grupuri etnice.

Aşadar, da, cred că cei 135.000 de lei care au fost alocaţi pentru acest studiu sunt bani aruncaţi pe geam, ca să nu spun că sunt daţi cu dedicaţie. Nu ne permitem asta din sărăcia noastră.

Citește și