Mihai Teodor Naşca
Oferă-i unui om o demnitate sau o funcţie şi astfel îi poţi vedea caracterul. Observă cum se comportă un lider şi cum se comportă un şef… nu, nu, aceste două cuvinte nu sunt sinonime.
Liderul are colegi de muncă sau proiect, şeful are subalterni. Boala puterii sau doar iluzia ei, ne face să uităm că tot e trecător pe lume: şi noi şi funcţiile şi demnităţile, iar caracterul nici nu se compară cu zecile de diplome, certificate şi distincţii.
E aşa de simplu să redevenim oameni, să ne aducem aminte de poruncile biblice, să împărtăşim din bucuriile noastre şi să încercăm pur şi simplu să fim noi: cu defectele şi calităţile noastre, cu erorile pe care le facem. Şi nu e rău să greşim, deoarece greşeala este o bună lecţie!
Ce minunate erau acele vremuri în care ne puteam saluta fiecare de la un capăt la altul al străzii, când era o bucurie să te revezi cu cei ce îţi ies în cale. Oare unde e omenia de atunci? A, da… azi nu mai umblăm pe jos să avem un contact direct vizual cu ceilalţi. Azi toţi sunt catalogaţi aliaţi sau duşmani… Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi nu are parti-pris-uri cu nimeni. Acesta este exemplul de urmat.
Citește și