Azi, 15 august, se slăveşte momentul în care Maica Domnului şi-a dat sufletul în mâinile fiului său, Iisus, care a apărut pe un tron înconjurat de heruvimi, şi a fost dusă de către apostoli în mormântul din Grădina Ghetsimani, acolo unde Iisus s-a rugat în Joia Mare, înainte de a fi trădat, judecat şi răstignit.
În dimineaţa zilei de Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului), femeile merg la biserică şi împart struguri, prune şi faguri de miere, apoi merg în cimitir şi tămâiază mormintele rudelor.
Ciobanii coboară oile de la munte („La Sântămaria Mare / Tulesc oile la vale!”), bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciula, se interzice scăldatul în apa râurilor, spurcată de cerb, şi dormitul pe prispă sau în târnaţul casei.
De Sfânta Marie, fetele purtau o plantă numită „năvalnic”, care avea puterea să aducă peţitori.
Dacă în apropierea zilei Sfintei Marii înfloreau trandafirii, era un semn că toamna va fi lungă.
Începând din15 august se deschidea, în satul tradiţional, sezonul nunţilor, care ţinea până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi începea şi sezonul târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă.
Perioada dintre cele două Sântămării, Sântămăria Mare (15 august) şi Sântămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănaturile de toamnă.
În Postul Sfintei Marii, fetele îşi coseau costume speciale, lucrate numai în alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 august, la mânăstirile care poartă hramul Sfânta Maria (Nicula, Moisei, Mânăstirea Hodoş, Bodrog, Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Tismana, Rohia, Bixad etc.)
Citește și