Adrian Armand Giurgea
Este adevărat că la meteo s-au anunţat zile caniculare! Însă la noi căldura a ajuns deja de ceva vreme la cote maxime! Atât pe Pocloş cât şi pe Dâmboviţa sau pe Bega. Multora li s-a încins mintea atât de tare, încât îţi vine să crezi că vom intra cu toţii în curând în incapacitate de a judeca! Pe unii îi arde atât de tare, că nu crezi că îi mai poate stinge nici Dunărea când îşi va creşte cotele apelor.
La noi, spre exemplu, aflu că administraţia locală are conturile blocate. Da, asta înseamnă că nici un furnizor nu va putea fi plătit la timp. Pentru că un executor judecătoresc a pus poprire pe conturile Primăriei pentru un motiv simplu: refuzul celor din fruntea oraşului de a plăti o factură restantă către firma care a realizat curăţenia stradală până la sfârşitul lunii mai.
E august. 21 august. Şi mă întreb de ce ar lucra cineva pe datorie în ziua de azi? Indiferent pentru cine! Cu atât mai puţin o firmă care este scoasă din discuţie atunci când se vorbeşte de alocarea fără licitaţie a serviciului de curăţenie stradală, deşi, până acum, chiar acea societate s-a ocupat de asta… Iar datoria nu e mică defel! E vorba de vreo 1,9 milioane de lei, dacă am înţeles bine. Iar oamenii ăia, în loc să-şi încaseze banii, trebuie să umble pe la executori şi prin instanţe… Deci?!
Era de aşteptat că un demers de şicanare va fi urmat de o cerere de executare silită. Nu? Şi, desigur, va atrage după sine şi un proces pentru dobânzi penalizatoare pentru întârzierea la plată a facturii emise pentru serviciile prestate. E iarăşi ceva logic, nu?! Dar parcă în Primăria Târgu Mureş e mai important războiul decât liniştea oraşului şi a celor care lucrează pentru oraş…
E mai important să nu mai lucreze „X” pentru că nu e pe placul nu ştiu cui, decât să fie curăţenie în oraş! Şi asta nu se întâmplă de azi de ieri. E problemă veche a acestui oraş. Căci nu vorbim doar de salubrizare! Aşa a fost şi aşa este şi azi! S-a schimbat placa, dar muzica e aceeaşi. Adică metehnele unora sunt identice cu metehnele altora. Doar că lovesc alte puncte. Dar la fel. Şi nu pot spune decât că minţile încinse nu pot să raţioneze. Doar reacţionează visceral. Indiferent de etnie.
Apoi, tot aici, pe Pocloş, unul care le ştie pe toate, urlă gaia-maţul că nu îi mai dă voie lumea să facă şi el comentarii pe facebook. Că tot mai mulţi îi dau block şi el nu mai poate să elucubreze despre orice. Dar oare nu asta este democraţia pe care o clamează?! Libertatea fiecăruia de a face ceea ce vrea! A, nu, pentru unii doar libertatea lor de a mocicoli Universul este de susţinut!
Ei ştiu cum e cu dreptul, cu constituţionalitatea sau cu libertatea, ştiu despre gunoaie, despre Comunitatea Helvetică, despre urşi, dar când îi întrebi la concret despre ei nu ştiu nimic! Nu ştiu cum au făcut prima afacere, cum şi-au trădat primii parteneri pentru arginţi sau cum s-au dus la primari sperând să fie ca ei… Ca şi cum istoriile astea nu ar fi existat. Ca şi cum ar fi dat „delete” anilor în care s-au întâmplat existenţele lor. E încins omul bine, iar căldura nu e bună nici la creier şi nici jos… E nevoie de un oareşce echilibru. Doar aţi vazut că Primăria are conturile blocate din lipsă de echilibru, nu?!
Apoi, pe Bega, Fritz, primarul cu probleme cu ANI, cheamă lumea la revoltă. Un altfel de Călin Georgescu. Dar nu-i are nimeni treaba! E vorba de revoltă împotriva Curţii Constituţionale. Care, cică, spun unii doxă în orice, dă decizii „neconstituţionale”. Da, aici am ajuns! Ca unii habarnişti să acuze Curtea Constituţională că dă decizii neconstituţionale.
Pentru că alor lor nu le place! Da, mai întâi CG-iştii au spus că anularea alegerilor e o decizie neconstituţională a CCR, iar acum progresiştii vopsiţi ai lui Bolojan sar la gâtul CCR deşi şefa instituţiei s-a întâlnit, se pare, taman cu şeful lor de partid… Curat murdar, coane Fănică! Dar ce mai contează?! Cât sunt ai lor vizaţi, nu e bine!
Dacă erau alţii, era bine! Şi vă amintesc că lucrurile sunt mult mai simple: acum câţiva ani, orice conflict de interese sau incompatibilitate erau sancţionate cu pierderea mandatului şi interdicţia de a candida încă trei ani de atunci încolo. Au fost câteva cazuri la noi: Akos Mora, Claudiu Maior, medici, consilieri judeţeni… Apoi s-a schimbat modificarea. Şi au băgat băieţii sancţiuni administrative!
Urlătorii de serviciu au tăcut! Şi au venit decizii ale prefecţilor care pur şi simplu, respectând legea, ne-au râs în nas… Acum, CCR a considerat constituţional să înceteze mandatele celor în conflict de interese sau în incompatibilitate. Iar urlătorii, invocând democraţia şi votul popular, cheamă la revoltă! Iar unii, din popor, sunt gata să se revolte. Fără a înţelege cum îşi bat joc de ei cei care clamează egalitatea, dar nu o vor pentru căţei, ci doar pentru ei. Ca în celebra fabulă. Nimic nu s-a schimbat, doar numele actorilor care astăzi joacă parcă mai prost ca oricând…
Iar pe Dâmboviţa, să nu lăsăm deoparte arşiţa de acolo, e jale mare! Dar e tot jalea noastră! Căci nu reuşesc aleşii poporului şi alesul suprem să aducă o guvernare legitimă la Palatul Victoria. Iar victoria este doar a lor. Pentru că e vorba despre banii noştri, administraţi de ei. Dar mai contează 100 de zile sau 200 de zile fără guvern?
Eu zic că nu! Putem până la urmă să îl eliminăm din schemă. Ca şi pe preşedintele cvasi-absent din politica internă! Nici măcar Parlament nu ne mai trebuie! Pentru că cei cu gura mare ştiu la ce oră şi când să strige: „statul a fost confiscat”. Iar noi trebuie să înţelegem că cei ce strigă nu vor decât să confişte ei, dacă alţii l-au confiscat mai iute. Căci nu este despre noi şi nici despre ţară! Este despre banii şi averea acestei ţări pe care ei vor să pună mâna!
Iar în acest timp, hipnotizaţi parcă de o clasă politică jalnică şi sub presiunea căldurii, votanţii stau liniştiţi cu berea în mână şi minţile blocate fără a înţelege de ce la noi e atât de scumpă motorina, de ce costă atât de mult energia electrică şi de ce nici măcar apa nu mai curge pe Dunăre ca în anii trecuţi.
Pentru că minţile blocate, la fel ca cele încinse de prea multă căldură, nu mai judecă. Iau totul de-a gata şi devin păstrătorii axiomelor. Pentru că, aţi învăţat deja în şcoală, axiomele nu mai au nevoie de vreo demonstraţie. Şi, atunci, de ce ne-am mai obosi când e atât de simplu să taci şi să înghiţi orice? Întrebarea mea. Răspunsul vostru?
Citește și