Răzvan Ducan, 30 iulie 2026
Dacă cel cu şapte capete se numeşte balaur,
În ale copilăriei poveşti,
Cum se numeşte comuna cu şapte sate,
De unde ne vin veşti?
Nu înfricoşătoare,
Ca uneori în poveştile populare,
Ci veşti bune, cu oameni buni,
Din satul Bernadea, la aniversare!
Vârsta de şapte sute douăzeci şi cinci de ani,
De la prima sa atestare documentară,
E una aniversară,
În căutarea propriei identităţii,
Cu locuire, de facto, milenară.
Satul Benadea există,
Chiar dacă prin veacuri a trecut prin foc şi sabie,
Reuşind în comuna Bahnea să fie,
Capul lucid cu propria albie.
Că a rezistat vicisitudinilor,
Cu tărie de stâncă şi credinţă,
Badijonându-şi cu înţelepciune,
Tot ce a fost în timp suferinţă.
A ştiut să muncească, să se bucure şi să trăiască,
Fiindcă nimic nu i-a fost dat de-a gata,
Dar şi să pună mâna pe furci şi topoare,
Pentru a-şi apăra libertatea.
Eu vin în Bernadea cu inima deschisă,
Pe Târnava Mica, unde-şi duce traiul,
Să îi văd gospodăriile şi bisericile,
Să îi ascult cântecele şi să îi aud graiul.
Vin şi pentru oamenii lui deosebiţi,
Dar şi pentru cei mai puţini ştiuţi, vin,
Să mă bucur de bucuria locuitorilor,
Şi poate şi un pic să suspin.
Dar să ciocnim acum,
Cu partea plină din paharul cu bucurie,
LA MULŢI ANI, BERNADEA!
Şi bea până la fund veşnicie!
Citește și