Sanda Viţelar
Vizita în România a liderului sovietic Mihail Gorbaciov şi discursul susţinut de acesta în mai 1987 au stârnit numeroase comentarii în judeţul Mureş. În spatele lozincilor oficiale despre „prietenia româno-sovietică”, unii mureşeni vedeau în reformele promovate la Moscova un posibil model pentru ieşirea României din criza economică. Opiniile lor au ajuns imediat în rapoartele Securităţii.
Un buletin informativ „strict secret”, întocmit la 28 mai 1987 de Inspectoratul Judeţean Mureş al Ministerului de Interne, consemnează reacţiile mai multor locuitori din Sighişoara, Reghin, Sovata şi Târgu Mureş. Documentul, păstrat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, arată că autorităţile urmăreau nu numai eventualele manifestări împotriva regimului, ci şi simplele conversaţii despre discursurile lui Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov. Citatele sunt redate în document de ofiţerii de Securitate, nefiind transcrieri ale unor înregistrări.
Una dintre cele mai directe reacţii îi aparţinea lui Ioan Vultur, pensionar din Reghin, prezentat în raport drept fost membru legionar. Acesta compara reformele sovietice cu situaţia din România şi afirma: „Gorbaciov are un curaj de invidiat din moment ce a început să restructureze viaţa economică şi socială a U.R.S.S., urmărind redresarea economiei sovietice. Ar trebui să facem şi noi aşa ceva…”.
Aceeaşi nevoie de schimbare era exprimată de Alexandru Jeleru, maistru din Sighişoara. Afirmaţiile sale reprezentau o critică directă la adresa politicilor economice ale regimului Ceauşescu: „România trebuie să adopte o politică mai deschisă faţă de restructurările din Uniunea Sovietică, să renunţe la formele vechi, depăşite, care ne-au dus la situaţia actuală în economie. Cred că ruşii sunt interesaţi ca şi România să aibă nivelul celorlalte ţări socialiste…”.
Şi Aurel Halmagean, şef de atelier la Întreprinderea „Faianţa” din Sighişoara, descria fără menajamente realitatea cotidiană: „Prestigiul României este ştirbit pe plan mondial datorită situaţiei economice şi a nivelului de trai al populaţiei. Producţia este scăzută, salariile mici, magazinele goale şi asta o ştiu şi ruşii…”. În plină propagandă despre realizările „Epocii de Aur”, simpla constatare că magazinele erau goale devenea o opinie suficient de importantă pentru a fi introdusă într-un document strict secret.
Fostul avocat Gheorghe Enăchescu, pensionar şi fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, spera că discursul liderului sovietic îl va determina pe Nicolae Ceauşescu să îşi schimbe poziţia: „Sper ca şeful nostru să fie mai receptiv faţă de optica restructurărilor din U.R.S.S., deşi noi ştim că nu este de acord cu multe. Discursul lui Gorbaciov a fost deosebit de corect!”. În schimb, Ioan Zoldi, mecanic la Depoul CFR Sighişoara, adopta o poziţie mai prudentă: „Sper că în urma acestei vizite se va îmbunătăţi şi situaţia din ţara noastră. Gorbaciov se crede şeful lagărului socialist, iar nouă ne revine sarcina să echilibrăm situaţia. Şeful statului nostru ştie ce are de făcut…”.
Aşteptările economice apar şi în declaraţia lui Nicolae Velicu, contabil din Sighişoara. El lega vizita de speranţa că Uniunea Sovietică va furniza României petrol: „U.R.S.S. ne-a promis de mult că ne va da petrol. Poate o va face acum Gorbaciov, numai că noi trebuie să le construim conductă de petrol din Siberia. De aceea a făcut vizita la Uzinele «23 August» din capitală. Oricum, vizita este de o importanţă excepţională…”. Ştefan Haidu, funcţionar pensionar, considera, la rândul său, că „fără U.R.S.S., România nu poate exista nici economic, nici politic”.
Ecoul reformelor sovietice ajunsese şi în mediul cultural. Actorul Ioan Dichiseanu, despre care raportul menţiona că se întorsese recent de la filmări în Uniunea Sovietică, declara: „Am rămas plăcut impresionat de noile idei în cultură şi deschiderea spre valorile autentice ale Occidentului. Au fost majorate retribuţiile personalului care lucrează în artă-cultură. Sper şi la noi să vină ceva înnoiri…”. Regizorul Andrei Hunyadi critica însă spectacolul oficial organizat în timpul vizitei: „Au fost groaznice uralele şi să vezi cum Gorbaciov tot timpul s-a ridicat, a aplaudat şi s-a aşezat repede”.
O observaţie ironică era atribuită lui Karol Kiraly, directorul Întreprinderii pentru Industrializarea Legumelor şi Fructelor din Târgu Mureş. Referindu-se la abundenţa prezentată în timpul unei vizite oficiale, acesta spunea: „Toată lumea a râs de cantina-restaurant prezentată la TV. De trei săptămâni s-au tot cărat din Bucureşti produse agroalimentare. Gorbaciov ştia acest lucru, de aceea tot timpul a zâmbit batjocoritor…”. În câteva fraze, acesta demonta mecanismul festivist prin care regimul încerca să ascundă lipsurile din magazine.
Redactorul Gyorgy Galfalvi de la revista „Új Élet” îl caracteriza pe liderul sovietic prin contrast cu festivismul regimului românesc: „Gorbaciov nu suportă festivismul, nu are timp de aşa ceva, lucrează în ritm intens. Discursul lui a fost foarte tare…”. Raportul nu se încheia însă cu analiza opiniilor, ci cu un avertisment care arată adevărata miză a documentului: „Persoanele cunoscute ori semnalate cu poziţii ostile sunt în atenţia organelor de securitate, acţionându-se cu măsuri preventive adecvate”.
Citește și