Pentru astazi, va propun un moment
poetic de toamna:
Greierele si furnica, de Marin Sorescu
– Surioara draga, am�
Am venit sa-mi dai si mie�
Pan� la primavara�
– N-am!
– �un graunte� ai o mie.
– N-am!
– Dar toata lumea stie:
E doar lucru cunoscut.
– Am, da� nu vreau
sa-mprumut!
Asta-vara ce-ai facut?
– Am cantat..
– Acuma joaca!
– Imi e foame, c-as juca�
– Joaca�
– Nu ma enerva,
Ca-s nervos� imi dai, or�
– Ba!
– Esti zgarcita�
– Ma inchin.
– Da� o sa te-ntind putin.
Si-agatand vioara-n grinda
Greieru-nsfaca furnica
Si-ncepu „sa o destinda�.
Si-a batut-o zdravan, vere!
Apoi s-au oprit. Tacere.
Amandoi stateau ca muti.
– Ei, acuma ma-mprumuti,
Surioara?
– Cu placere.
A consemnat preot GH. SINCAN,
paroh la Targu-Mures