Un copil a văzut un bărbat și o femeie că plângeau și a întrebat-o pe slujnica ce îngrijea de el de ce sunt atât de mâhniți acei oameni. Slujnica i-a răspuns că acești oameni pierduseră pe scumpul lor băiețaș.
– Pierdut! A zis copilul. Vino iute să-l căutăm!
– La ce bun? răspunse slujnica. Nu-l mai găsim în lumea asta. A murit…
– Și unde e acum?
– În cer.
– În cerul despre care mi-ai vorbit tu atâta? În cer, unde e atât de frumos, unde este Mântuitorul Hristos și unde copiii se joacă cu îngerii?
– Da, da! Acolo!
Copilul rămase câteva clipe pe gânduri. Apoi mirat, a întrebat:
– Asta numesc oamenii „pierdut”?!