Un om și câinele său au murit în același timp. Ajungând în cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe lângă un gard de marmură fină, până au dat de o poartă superbă, construită din perle, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om șezând în pragul ei.
– Scuzați-mă, unde ne aflăm?
– În Rai, a răspuns portarul.
– Putem primi un pahar cu apă?
– Desigur, a răspuns portarul, intră și vei primi.
– Singur? Prietenul meu nu poate intra?
– Regret, nu permitem intrarea animalelor…
Omul a decis să renunțe la apă, și-a chemat câinele și-au plecat mai departe. Tot mergând au ajuns la o poartă simplă de lemn, fără gard împrejur. Un portar stătea rezemat de poartă și citea dintr-o carte.
– Putem primi puțină apă?
– Desigur, cu plăcere, intrați, a răspuns portarul.
Cei doi au trecut poarta, și au băut apă rece din fântâna apropiată, cât au poftit.
– Mulțumim, dar unde ne aflăm?
– În Rai, le-a răspuns portarul.
– Am mai întâlnit un portar, și el mi-a spus că la poarta lui e intrarea în Rai…
– Ah, te referi la strada aurită și poarta cu perle? Nu, acolo e Iadul!
– Și nu vă păsa că acolo se folosesc de numele vostru?
– Nu, i-a răspuns portarul. Noi suntem bucuroși că ei îi păstrează pe toți aceia care sunt de acord să-și părăsească prietenii și să-i lase afară!