„Dacă cineva ține minte pe fratele care l-a rănit, care l-a supărat sau care l-a insultat, trebuie mai degrabă să și-l aducă aminte pe acesta, ca pe un doctor trimis de Hristos, și să-l considere ca pe un binefăcător. Căci dacă te superi dintr-o asemenea întâmplare, înseamnă că sufletul tău e bolnav. Că de n-ai fi bolnav, n-ai suferi. Trebuie să-i mulțumești celui ce ți-a adus supărarea, pentru că datorită lui ți-ai descoperit boala. Roagă-te pentru el și primește ceea ce ți-a venit de la dânsul ca pe o doctorie trimisă de la Dumnezeu”.
Patericul armean – Veneția 1855
***
„În spectacolele noastre Dumnezeu își ținea Duhul Sfânt peste mine, simțind în acele momente o putere, o căldură care mă întrecea. Tot ceea ce am făcut în viață, am făcut cu ajutorul lui Dumnezeu”. Actorul Ștefan Iordache afirma înainte de moarte: „Meseria mea m-a făcut să mă întâlnesc cu Dumnezeu.” A murit frumos, ca un adevărat creștin. „Când jucam pe scenă în fața a sute de oameni simțeam cum sângele meu se schimbă prin puterea Duhului Sfânt. În biserică mă eliberam de tot ce este rău, și deveneam o altă persoană.”
Ștefan Iordache (1941-2008), unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore și Teatrul Național de Televiziune și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. A fost și un bun cântăreț de muzică ușoară, fâcând cuplu cu Sanda Ladoși. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.
***
„Se spune că rugăciunea este un dialog între om și Dumnezeu, deși în realitate vorbim numai noi. Și totuși este un dialog, pentru că Dumnezeu este acela care ne ascultă rugăciunile noastre. Când vorbim cu cineva, celălalt, care ascultă, consimte, aprobă ce spunem noi. Sau din când în când, cum se întâmplă, Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea. Este un răspuns din partea lui Dumnezeu. Sau ne ascultă rugăciunea și atunci, totuși e un dialog, o comunicare, o comuniune cu El”.
Sofian Boghiu (1912-2002), preot monah, mare duhovnic de la Mănăstirea Antim, pictor bisericesc, membru al „Rugului Aprins”, deținut politic între 1958-1964).
P.S. „Apropiați-vă de Dumnezeu și se va apropia și El de voi. Curățați-vă inimile păcătoase și sfințiți-vă, voi cei îndoielnici” (Iacov 4, 8).
„1001 CUGETĂRI” vol. XII
„Dacă cineva ține minte pe fratele care l-a rănit, care l-a supărat sau care l-a insultat, trebuie mai degrabă să și-l aducă aminte pe acesta, ca pe un doctor trimis de Hristos, și să-l considere ca pe un binefăcător. Căci dacă te superi dintr-o asemenea întâmplare, înseamnă că sufletul tău e bolnav. Că de n-ai fi bolnav, n-ai suferi. Trebuie să-i mulțumești celui ce ți-a adus supărarea, pentru că datorită lui ți-ai descoperit boala. Roagă-te pentru el și primește ceea ce ți-a venit de la dânsul ca pe o doctorie trimisă de la Dumnezeu”.
Patericul armean – Veneția 1855
***
„În spectacolele noastre Dumnezeu își ținea Duhul Sfânt peste mine, simțind în acele momente o putere, o căldură care mă întrecea. Tot ceea ce am făcut în viață, am făcut cu ajutorul lui Dumnezeu”. Actorul Ștefan Iordache afirma înainte de moarte: „Meseria mea m-a făcut să mă întâlnesc cu Dumnezeu.” A murit frumos, ca un adevărat creștin. „Când jucam pe scenă în fața a sute de oameni simțeam cum sângele meu se schimbă prin puterea Duhului Sfânt. În biserică mă eliberam de tot ce este rău, și deveneam o altă persoană.”
Ștefan Iordache (1941-2008), unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore și Teatrul Național de Televiziune și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. A fost și un bun cântăreț de muzică ușoară, fâcând cuplu cu Sanda Ladoși. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.
***
„Se spune că rugăciunea este un dialog între om și Dumnezeu, deși în realitate vorbim numai noi. Și totuși este un dialog, pentru că Dumnezeu este acela care ne ascultă rugăciunile noastre. Când vorbim cu cineva, celălalt, care ascultă, consimte, aprobă ce spunem noi. Sau din când în când, cum se întâmplă, Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea. Este un răspuns din partea lui Dumnezeu. Sau ne ascultă rugăciunea și atunci, totuși e un dialog, o comunicare, o comuniune cu El”.
Sofian Boghiu (1912-2002), preot monah, mare duhovnic de la Mănăstirea Antim, pictor bisericesc, membru al „Rugului Aprins”, deținut politic între 1958-1964).
P.S. „Apropiați-vă de Dumnezeu și se va apropia și El de voi. Curățați-vă inimile păcătoase și sfințiți-vă, voi cei îndoielnici” (Iacov 4, 8).
„1001 CUGETĂRI” vol. XII