Aleargă primăvara desculță prin sat
Și stele au căzut în nucii grădinii
Dimineața nu s-au mai stins, n-au mai plecat
Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.
În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri
Se zămislea rodul de sevă, răcoare…
Luminau crengile ca niște ruguri
Și raze picurau, uimite de soare.
O, stelele pe punțile nucilor au căzut
Cu hlamidele lor muiate în lumină
Și nu s-au pierdut,
Au rămas inimi pe vechea tulpină.
Păsările odihnindu-și zborul înalță un tril
Pe crengile nucilor la concert au venit și cucii
E sfârșitul nopților zgribulite de april…
…Era noaptea Sfântului Gheorghe și înfloriseră nucii.