Petru Lechințan își continuă dezinvolt un program pe care și l-a asumat de bună voie și nesilit de nimeni, acela de a recupera un trecut al unei urbe de care se simte legat cu toată ființa sa, restituind un timp care n-are nimic cu nostalgiile ideologice, ci cu un adevăr trist, cu note de dramatism.
Încet, încet, Petru Lechințan a devenit cronicarul unor vremii, monograful unei lumi care a avut un traseu evolutiv spectaculos, grandios, triumfal și un final apocaliptic, care și-a pus pecetea nu doar pe destinul celor implicați direct, ci și pe soarta unui întreg oraș și a împrejurimilor sale.
Perspectiva abordării e una realistă, din interior, autorul fiind și parte a acestei istorii, cunoscându-i mecanismele de funcționare, înțelegând rațiunile unor abordări amendabile la o superficială privire, dar pragmatice în circumstanțele unei politici cu comandă unică.
Această incursiune în istoria Târnăveniului e pigmentată cu secvențe din propria biografie, în care se regăsesc mulți dintre cei care i-au fost aproape lui Petru Lechințan, în toate etapele devenirii sale.
Portretul de autor devine astfel portret de grup, evaluare inedită a Târnăveniului de ieri și azi și sunt puține șanse ca degrabă să apară un alt târnăvenean să poată spune atât cât a spus Petru Lechințan.
E o contribuție meritorie, care-i asigură autorului nu doar un loc în față în raftul de carte târnăveneană, ci îl impune în conștiința publică prin originalitatea diagnosticului economic, social-cultural dat istoriei orașului de pe Târnava Mică, între înălțare și cădere.
Cu siguranță că, pentru a vorbi despre Târnăveni cu atâta vervă, autorul a fost sedus de “mireasma cunoașterii”.