Ce ne fac azi intelectualii și pseudo intelectualii, boiștii, mercenari ai unor centre de putere din apropriere. Primii plâng, deplâng unde am ajuns, ceilalți ne înjură cu mult talent. Și pentru criticul literar, pentru istoricul de detaliu, dar oportunist, care se crede sau se vrea modern, Coșbuc nici nu mai există. Cei care încă îl simt și-l prețuiesc pe marele Coșbuc, se plâng de primii. Și atât.
Să începem prin a revedea părerea celei mai autorizate persoane, a filozofului culturii, Lucian Blaga, despre Coșbuc: “Ca material poetic, Coșbuc e mai românesc decât Eminescu. Coșbuc realizează însă românescul prin descrierea vieții folclorice. De asemenea, și temperamentul lui Coșbuc e un ecou al temperamentului țărănesc. În Eminescu, matricea stilistică românească, cu apriorismul ei profund inconștient, devine creator pe un plan major. Eminescu e de un românism sublimat, complex, creator. El e mai aproape de ideea românească. Coșbuc e mai aproape de fenomenele românești. Coșbuc ar reprezenta poporul românesc printr-un fel de consimțământ plebiscitar, Eminescu îl reprezintă printr-un fel de legitimism de ordin divin. Critica noastră a ținut la fiecare pas să facă o confuzie cu totul regretabilă, pe care ne-am străduit să o înlăturăm.”
De ce e Coșbuc mare cărturar, relevant în lume? Nu doar pentru că citea fluent în greaca veche, în latină sau cunoștea sanscrita, dar mai cunoștea bine și cu mult folos germana, italiana, engleza. Vezi traducerile din Homer, din Vergiliu, din Calidasa, din Dante etc. Coșbuc e un foarte mare cărturar pentru că nimeni altul, până și după el, n-a fost depozitar al culturii noastre din vremea păgână până azi, ca să explice vorbele vechi păgâne: “L-a prins pe Dumnezeu de picioare” sau “La spatele lui Dumnezeu” și multe altele asemenea. Numai astea și ar fi suficient ca tinerii români să se uite cu mare atenție la Coșbuc. Dar dacă mai ridicăm capul și privim în jur sau chiar în lume? Un fost coleg și prieten, T.W., intelectual, dintr-o familie de intelectuali, care a emigrat în 1986 în Israel și care ajungând într-o țară nouă încerca să înțeleagă noua istorie, de câte ori vorbim, și vorbim des, nu uită să se mire de finul portret psihologic făcut de Coșbuc beduinului. Este vorba de El Zorab. Perspicacitate și intuiție la care mulți din conaționalii lui, de azi, nu au ajuns. Da, putem vorbi de marele Coșbuc și din alte puncte de vedere. Și nu e totul. Dacă tu, român, te ridici și te uiți mai atent în jur, în bazinul median al Dunării, atunci înțelegi mai bine istoria proprie, istoria Transilvaniei. Coșbuc, ca să nu vorbim de Slavici, care a scris și istorie, au înțeles istoria noastră transilvană infinit mai bine decât istoricii de azi. Numai într-o poezie, badea George spune mai mult decât tratate întregi de istorie pudică a Transilvaniei, din zilele noastre.
Îi știți povestea ei? De-o știți.
Cel mult vă cred mișei. Dar nu! …
Da, Coșbuc e tot mai mic, pentru că noi suntem tot lași, tot mai superficiali, tot mai preocupați de detalii (de nimicuri, de insecte), pentru că nu ridicăm capul la ce-i în jur, la ce-i în lume. Iar adevăratul intelectual nu prinde muște și nici nu e laș! Dacă-l cunoști, Coșbuc e mai universal, e infinit mai mare decât toți intelectualii de azi.
OCTAVIAN CĂPĂȚÎNĂ