În pădurea ninsă,
Bradul își privește
Noua haină dalbă:
– Ce tare strălucește!
Așa o fericire,
N-am trăit vreodată…!
Și începu să plângă
De bucurie-ndată.
Lacrimile sale
Deveneau petale,
Încât bradu-mpodobit
Strălucea mai tare!
Un împărat părea
Al țărilor de nea,
De-acolo străjuind
Copilăria mea.
VOICHIȚA ELENA TOMA
Poezia este inclusă în volumul de versuri pentru copii BULGĂRAȘI DE SOARE, 2016, Editura “Cezara Codruța Marica”