O cântăreață de muzică populară, Felicia Șoș, din Luduș, născută Guță, în localitatea Răzoare din Miheșu de Câmpie, acum profesoară pensionară, a scris în versuri o serie de rețete culinare tradiționale pentru mesele de sărbători.
Fie că este vorba despre găluște cu păsat, un preparat tradițional pentru masa din ziua de Crăciun în satele din județul Mureș, de plăcinte pe lespede, de mălai cu lapte sau de reteșe, Felicia Șoș a găsit mereu rima potrivită, atât în privința prezentării preparatului, cât și a modului de preparare.
Profesorul Mihai Nașca, un pasionat culegător de folclor, care, întâmplător, este nepotul Feliciei Șoș, ne-a prezentat din culegerea sa câteva rețete în versuri, iar interesant este faptul că inclusiv ingredientele sunt prezentate într-un mod mai aparte, fiecare dintre aceste rețete putând fi cântate.
GĂLUȘTE CU PĂSAT
Doamne bine o fost odat’
Când eram copilă-n sat
Și mâncam pe săturat
La găluște cu păsat.
Nu era în sat vreo casă
Să nu aibă-n butoi, varză
Iar mândrele gospodine
Făceau găluștele bune.
Noi, vreo patru surioare
Mergeam la mătușa Marie.
Măcinam pe întrecute
Păsatul pentru găluște.
De râșniță cin’ mai știe?
A rămas o amintire.
Eu rețeta n-am uitat
Când m-apucă dor de sat
Fac găluște cu păsat.
Ingrediente:
Stau pe masă înșirate, varza, păsat, ceapă, piper, sare, oloi și slănină
Hai, la lucru gospodină!
Mod de preparare:
6 cepe mărișoare sunt tăiate cubușoare,
Și-ntr-un crăticior mai mic, sunt călite la foc mic.
3 ulcele cu păsat, stau de-aseară la-nmuiat,
Clătite-n strecurătoare, gata-s pentru preparare;
Într-o cratiță mai mare, pune păsatul, ceapa călită și după gust, puțină sare. Cu o lingură de lemn, amestecăm ingredientele, punem piperul și apoi slănina care a fost tăiată bucățele cu șoricul lăsat pe ele. Varza a fost bine spălată și fiecare frunză curățată și apoi umplută cu o lingură din compoziția noastră bună. Gălușca este rulată, iar la capete, varza spre interior e presată, ca atunci când fierbe să nu se împrăștie compoziția. Găluștele frumos înfășurate sunt în oală, circular aranjate. Deasupra punem varză, felioare tăiată, iar apoi 4-5 căni pline cu apă.
Punem capacul peste oală și lăsăm la focul mic să fiarbă. După o oră jumate, ridică capacul, frate. Doamne, cât sunt de-aromate, vrei să le mănânci pe toate? Puneți o gălușcă-n blid și poftă bună eu îți zic!
PLĂCINTE PE LESPEDE
În a mea copilărie
Mâncam la buna Nastasie
Plăcinte dospite cu drojdioară
Și coapte pe lespede afară.
Unse cu silvoiz de prune
Doamne, cât erau de bune.
Luați rețeta de la mine!
Se pune “kilogram de făină albă și o lingură de sare într-o oală nu prea mare. Drojdia, cât o nucă, înmuiată cu o lingură de zahăr și apă călduță se deșartă în oală, peste făină, iar cu lingura de lemn, frumoasa gospodină amestecă circular compoziția, completând cu apă caldă, până rezultă o pastă fină ca o smântână. Acoperim oala cu o merindare și o lăsăm să dospească o oră, să crească mare.
În grădinuță, sub cadru cu patru picioare, făcut anume de moșu, că-i plac plăcintele tare, arde focul, iar pe lespedea încinsă bine și unsă cu slănină sau oloi, depinde dacă-i post la noi, Buna, stând pe-un scăunel, pune câte-un polonic din oală, formând plăcinta rotunjoară. O rumenește pe o parte și pe alta, o pune pe blidul mare și unge lespedea să facă alta. Noi, nepoțelele stăm una lângă alta și le sorbeam din ochi până erau gata. Unse cu silvoiz de buna și rulate, erau atât de bune, frate, că le mâncam pe săturate.
MĂLAI CU LAPTE
Ne povestea mama, că în vremea de război
Erau necazuri multe pe la noi.
În loc de pită se cocea pe vatră
Mălaiul, frământat cu apă.
Domnul mălai și doamna mămăligă
Se plimbau prin sat într-o teleagă.
Dar noi am prins vremuri mai bune
Când ne făcea mama anume,
Mălai cu lapte bun și aromat
Vă dau rețeta imediat!
Ingrediente și mod de preparare:
Un kilogram de lapte acru (sau iaurt), frumos în oală deșertați, apoi spargi vreo patru ouă și vanilii pui vreo două. 5-6 linguri de zahăr tos și cu lingura de lemn amesteci fain frumos. Punem și-un pahar de oloi (100 ml), că așa-i rețeta pe la noi. 7 linguri de făină niulașă (albă), amestecând cu lingura se omogenizează. 8-10 linguri de făină de mălai, să fie pline și continuă să amesteci bine! Să nu uiți și o linguriță de bicarbonat (praf de copt), iar în tava tapetată totu-i deșărtat. În cuptorul bine-ncins, mălaiul l-am introdus. Cam 30 de minute așteaptă și scoți tava de îndată! Pui pe mălai zahăr pudră și mirosul te abundă!
RETEȘE
Pentru bune gospodine,
Am o rețetă anume
Rețetă de la bunica
Pe care o știa mămica!
Am preluat-o și eu
Și fac reteșe mereu
Pentru toți cei dragi ai mei
Fete, gineri, nepoței.
Hai s-o facem împreună
Vă zic de pe-acum: poftă bună!
Ingrediente și mod de preparare:
Pune într-un castron un kilogram de făină niulașă, trei ouă proaspete de casă, o lingură de broză (bicarbonat) rasă și un borcănel de smântână grasă (300 ml).
150 de grame zahăr tos și un pic de sare după gust. Cinci linguri cu lapte acru și un praf de zahăr vanilatu! Cu o lingură de lemn le amesteci bine, adaugi făină cât cuprinde și le deșerți pe blatul gospodinei. Frământă aluatul 5 – 7 minute, până începe să se desprindă de pe mâini. Facem un baton mai mare și îl împărțim în rondele egale. Cu sucitorul aplatizăm reteșele rotunjoare (cam un centimetru grosime), iar cu cuțitul facem câte trei tăieturi mici în fiecare, aceasta pentru a crește reteșa mare. Le coacem în uleiul încins și le punem pe un blat la scurs. Le pudrăm cu zahăr fin și poftă bună vă dorim!
TOCĂNIȚĂ DE PUI CU SMÂNTÂNĂ
Toți cei de-o vârstă cu mine
Își aduc aminte bine,
Cât de bună și gustoasă
Era tocana cu smântână
Făcută din puiul de casă.
Cu mămăligă aburindă
Tăiată cu firul de ață
Servită afară la masă,
Doamne, era altă viață!
De mai aveți la țară pe oarecine,
Luați rețeta bună de la mine!
Ingrediente și mod de preparare:
Într-un crăticior mai mare, pune ulei sau unsoare, când bine s-a înfierbântat pune o ceapă sau două, pe care mărunt le-ai tăiat. Când ceapa e bine călită, pune o lingură de poprică (boia).
Pune apoi bucățile de carne (jumerile) și cu lingura de lemn sunt amestecate bine. Se lasă 3-4 minute la călit sub capacul bine potrivit. Se pun apoi două-trei căni cu apă caldă și se lasă la foc mic să fiarbă. Nu uita să pui un pic de sare, piper fin și pătrunjel și pune iar capacul să fiarbă încetinel. Când carnea este fiartă bine, fă-i o slobozeală (îngroșeală) așa cum se cuvine. Pune într-un blid o lingură de făină albă și omogenizeaz-o cu 100 ml de smântână dulce, de la Șoiom cumpărată. Mămăliga aburindă cu ața-i tăiată, tocănița să se răcească și toți la masă să poftească!
“Cântărețele Felicia Șoș și Valeria Nistor sunt recunoscute ca surorile Guță, s-au născut în localitatea Răzoare, comuna Miheșu de Câmpie, iar în prezent locuiesc în Luduș, ambele fiind preocupate de cultură și educație, meseriile lor fiind de învățătoare, respectiv educatoare. Învață să cânte de la mama lor și chiar au un început promițător în această direcție, însă viața a făcut să nu profeseze ca și soliste ale unui ansamblu. În ultima vreme, acestea însă au reluat o mai veche pasiune, folclorul, și au editat chiar un album împreună. Primele înregistrări le fac la București, în anul 1973, și marea majoritate a cântecelor se leagă de sat și copilărie”, a declarat Mihai Nașca, pentru AGERPRES.
În culegerea de folclor a profesorului Mihai Nașca regăsim și câteva gânduri ale surorilor Guță despre satul natal și despre folclorul românesc.
“Sigur că satul pentru fiecare este ceva sfânt, acolo ne-am născut, acolo am crescut, am copilărit împreună cu frații mei, ne-am jucat, am alergat prin iarbă, am cules flori, mergeam la izvor după apă. De mici am fost la lucrul câmpului, am fost o familie modestă, ne duceau și la lucru, nu ne era greu, îi ajutam. Satul pentru mine va rămâne în sufletul meu până voi muri (…) Întâlnirea cu cântecul popular a avut loc în leagăn, când mama ne legăna și ne cânta. Mama cânta foarte frumos. De pe la trei ani am început să fredonăm cu mama împreună doinele pe care ea le știa. Dragostea pentru doină ne-a transmis-o și nouă (…) Îmi plac foarte multe cântece, dar mai ales cele din Ardeal. Nu aș înregistra un cântec al altui interpret, nu că nu m-ar ajuta vocea, dar nu mi se pare firesc să fac acest lucru”, spune Felicia Șoș.
Pentru sora Feliciei, Valeria Nistor, satul natal este “leagănul copilăriei”, dar și locul în care “am iubit pentru prima dată, acolo m-am căsătorit și mi-am născut primul copil”.
“M-am născut odată cu cântecul. Știința spune că este o legătură între mamă și fiu încă din pântecele mamei. Probabil că atunci mi-a transmis mama dragostea de cântec. Mama a cântat la bucurie, la tristețe și necazuri. Atunci când era necăjită își găsea refugiul în cântec. Nu știu când am început să cânt, dar îmi amintesc de serile când stăteam la lampă, în jurul sobei și mama ne cânta. Și noi cântam după ea. Mama a făcut șapte clase, dar știa să recite foarte frumos. Știa poeziile lui Coșbuc, ale Otiliei Cazimir. Tot de la mama am învățat primele rugăciuni, am învățat să credem în Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu este cu noi și ne-a ajutat foarte mult. (…) Îmi amintesc că în ultimul an de liceu am fost la un concurs pe județ sau pe țară si am luat locul I. Nu am primit nici o diplomă, dar am mers la Costinești două săptămâni, acela fiind premiul. Atunci am fost pe la studioul de Radio Târgu Mureș și domnul Fabian Alexandru, care era redactor-șef la Radio București, m-a auzit cântând și atunci mi-a făcut invitația în scris să mergem să înregistrăm la București. Așa am ajuns ca pe la sfârșitul lui august 1973 să înregistrăm primele noastre piese. Eu am cinci piese, Felicia are trei, înregistrate cu orchestra Radio”, mai arată Valeria.