* “Dacă privim înapoi la suferințele îndurate de neamul românesc, dacă ne amintim de sângele vărsat, nu știm cum să-I mulțumim lui Dumnezeu că ne este dat nouă, celor din generația de acum, să trăim aceste timpuri de înălțare. Istoria ne-a învățat că nu trebuie să așteptăm nimic de la împărații străini și de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzește acum e singura noastră forță, care ne poate ține în viitor, aceea provenită prin unirea tuturor românilor. (Aceste cuvinte au fost rostite de Iuliu Maniu la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918). Cea mai mare moștenire a noastră trebuie să fie legătura cu Dumnezeu, cu adevărul, cu cinstea, cu omenia, cu respectul față de viață și libertate. Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și onoare că îmi voi jertfi viața pentru triumfarea cauzei românești, luând parte la revoluția pe care o pregătim. Printre zidurile instituțiilor pe unde am studiat timp îndelungat s-a zidit în sufletele elevilor și studenților simțul onoarei, libertatea gândului și cuvântului și idealurile mărețe de iubire față de neamul fiecăruia”.
Iuliu Maniu (1873-1953), politician, deputat român de Transilvania în Dieta de la Budapesta, prim-ministru al României în mai multe rânduri, profesor universitar, Doctor în Drept, membru al Academiei Române și președinte al PNȚCD. A fost deținut politic, murind în închisoarea de la Sighet.
***
* “Înțelepciunea este tron dumnezeiesc cu șezut de dreptate și cu spătar de iubire, este calea smereniei, dar, în același timp, e sămânța mândriei de a fi răscumpărați de Hristos. Suntem foarte deștepți, și totuși rătăcim. Lucrăm pe calculator, și totuși ne-a lăsat memoria. Munca fizică o fac roboții, și totuși suntem obosiți. Călătorim în mașină, dar ne dor picioarele. Propovăduim alteritatea, dar suntem asemenea guzganilor care își umplu fălcile cu provizii” (Punți de lumină).
Gheorghe Colțea (1963-2022), preot protopop de Brad-Zărnești, jud. Brașov, iubit de credincioși și preoți, patriot convins, participant la emisiuni radio și TV.
***
* “Marele pianist, compozitor, om politic și premier al Poloniei Paderewski, (1860-1941), se afla într-una din zile cu un prieten la o discuție amicală. Un admirator al pianistului se apropie de el și l-a întrebat: «Este adevărat că dumneavoastră încă practicați în fiecare zi la pian»? Pianistul a răspuns: «Da, eu practic cel puțin opt ore pe zi». Admiratorul i-a replicat: «Dumneavoastră sunteți un munte de răbdare». Pianistul Paderevski i-a răspuns: «Eu nu am mai multă răbdare decât prietenul de lângă mine. Eu folosesc doar ceea ce este al meu; ceea ce am primit de la Dumnezeu»“.
“Înțelegem din această pildă că pianistul înmulțea talantul, cultiva sau activa darul pe care l-a primit de la Dumnezeu”. Frați români! Știți care este una din nenorocirile noastre care au dus ȚARA în situația în care suntem? Toți suntem deștepți în grădina altuia; toți suntem preoți, primari, profesori, ingineri, fotbaliști… numai ceea ce trebuie să fim nu suntem. În loc să fim cei mai buni în talanții primiți fiecare de la Dumnezeu, căutăm să ne ridicăm în viață pe spatele altora. Rezultatul… îl vedem fiecare”.
P.S. I Petru cap. 3, vers. 10-12: “Cel ce voiește să iubească viața și să vadă zile bune să-și oprească limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug; să se ferească de rău și să facă bine; să caute pacea și s-o urmeze. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre rugăciunile lor, iar fața Domnului este împotriva celor ce fac rele”.
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie