Soluționarea posibilității sărbătoririi Paștelui la aceeași dată în toată lumea creștină rămâne una de unitate inter-bisericească, afirmă purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu.
Reacția oficialului BOR survine exprimării în spațiul public de către “mai mulți intelectuali creștini, real și onest implicați în viața Bisericii”, a unei propuneri legată de discutarea la nivel sinodal “pe marginea problemei sărbătoririi Paștelui la o dată comună în toată lumea creștină”.
“Posibilitatea și dorința sărbătoririi Paștelui la aceeași dată în toată lumea creștină au rațiuni și justificări depline, rămânând un ideal absolut dezirabil, așa cum este și firesc, așa cum a fost și dorința constantă a Sfinților Părinți ai Bisericii creștine primare. Soluționarea acestei probleme, care NU este una de natură dogmatică, ci una de unitate inter-bisericească, presupune reînceperea unor consultări între Bisericile Ortodoxe și decizia unui viitor și necesar Sinod pan-ortodox”, precizează Vasile Bănescu.
El menționează că aceste discuții s-au purtat “frecvent și intens” de-a lungul timpului, inclusiv de-a lungul secolului trecut.
“Așa cum se știe, BOR a adoptat calendarul îndreptat (corectat) de la data de 1 octombrie 1924. Nu toate Bisericile Ortodoxe au făcut-o însă (Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă din Macedonia). Ceea ce ridică, desigur, o întrebare: în ce constă concret valoarea fidelității față de un calendar dovedit științific ca (actualmente) eronat (rămas în urmă cu 13 zile)? Ceea ce constituie și cauza majoră a problemei sărbătoririi Paștelui la o dată diferită în lumea creștină apuseană și răsăriteană”, arată Bănescu.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei afirmă că “rațiunea pentru care Bisericile Ortodoxe care au adoptat în mod firesc calendarul corectat au decis totuși (în 1927) să sărbătorească în continuare (doar) Paștele împreună cu celelalte Biserici refractare la această îndreptare calendaristică a fost și este încă păstrarea unității ortodoxe în jurul celei mai importante sărbători creștine: Învierea Domnului”.
“Este vorba despre o foarte veche discuție, ale cărei rădăcini coboară chiar înainte de secolul IV, când a avut loc primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325) și care implică în mod normal un acord general. Criteriile fixate la Sinodul de la Niceea din anul 325 pentru calcularea datei Paștilor sunt următoarele:
1. Paștele se va serba întotdeauna duminica (ziua Învierii Domnului);
2. Această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară (20 martie);
3. Când 14 Nisan (din calendarul iudaic) sau prima lună plină de după echinocțiul de primăvară cade duminica, Paștele creștin va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba odată cu Paștele iudaic, dar nici înaintea acestuia”, mai precizează Vasile Bănescu. (Agerpres)