Primăvara, eternul anotimp
În care așteptăm natura să ne-arate
Cum să-nviem, cum să trăim și să iubim,
Cum să ne bucurăm, avându-le pe toate.
Că nu le prețuim, problema noastră.
Natura reînvie fără promisiuni.
Noi pierdem timp, trăind la suprafață
Și vrem să înotăm ținându-ne de gheață.
Cu grijă apoi, ca să ne fie mai “ușor”
Mai înotăm și împotriva sorții.
Lăsându-ne bocancii pe picior,
Plângându-ne mereu de greul vieții.
Dar primăvara e în mine, toată
Răzbate-ncet din interior spre exterior
În timp ce sufletul și pielea îmi absoarbe
Vitalitate sub forma cea mai pură… de amor.
Antonela Dumitrache