* “Pretențiile noastre sunt sfinte, pre cât sfântă e dreptatea, noi suntem gata a le apăra cu orice preț. Dar… vă rugăm domnilor, să fiți în odihnă, nu sârguiți atâta a ne strica pacea, căci noi suntem cei mai pașnici oameni. Nu ne sculăm pe nime, numai alții să nu vie pe noi. Au nu-i aceea pace adevărată? Noi alta nu voim, fără cum nu stricăm pe nime, așa nici pe noi să nu ne strice nime. Acesta este un adevăr sfânt și drept”.
Avram Iancu (1824 -1872) avocat transilvănean, revoluționar român pașoptist, “Adunarea de la Blaj, septembrie, 1848. Simbolul libertății națiunilor”.
***
* “A fi fără Dumnezeu necesită o doză mult mai serioasă de credință, de compromisuri intelectuale și de optimism vesel care pierde contactul cu terenul solid al datelor obiective pe care realitatea observabilă le pune la dispoziție. De fapt, ateismul ește și el tot un fel de religie care încearcă să ofere un răspuns pertinent întrebărilor profunde și neliniștitoare ale omului. Numai că, pus față în față cu datele incontestabile ale realului, ateul constată că nu poate merge până la capăt pe afirmațiile care le face. Mai devreme sau mai târziu se va împiedeca de înseși argumentele sale șubrede. Eu nu am destulă credință ca să fiu ateu”. “Nu e ușor să fii ateu”! (Ionuț Pintea-Recenzia cărții).
Norman Geisler (1932 -2019), scriitor, profesor. A scris singur sau în colaborare aproximativ 60 de cărți. A predat cursuri la nivel universitar timp de aproape 40 de ani și a conferențiat în toate statele ce compun SUA, precum și în alte 25 de țări. Deține un doctorat în filosofie.
Frank Turek (1961-), deține două diplome de masterat și un doctorat în domeniul apologeticii. Co-autor împreună cu Norman Geisler la cartea “Nu e ușor să fii ateu”.
***
* “Prin anul 1921 a izbucnit un foc foarte mare în Munții Himalaya. Focul a cuprins toată pădurea. Ardeau copaci după copaci. Un preot care era în misiune în acea zonă povestește că a văzut pe un copac care ardea o pasăre care se zbătea fiindcă în cuibușorul său avea doi puișori în pericol de a muri. Focul se apropia tot mai mult de cuibul puișorilor, iar mama țipa și se zbătea neputincioasă. Toți care erau acolo se gândeau că mama puilor va fugi până la urmă. Cuibul a început să ardă pe margini și dintr-o dată, mama s-a repezit către pui, i-a acoperit cu aripile ei și în câteva secunde au ars împreună. Avea puterea să se scape pe sine, dar a ales să moară cu cei dragi: copilașii ei; nu s-a dorit să se scape pe sine”. Hristos, Mântuitorul nostru a murit și El pentru noi și a noastră mântuire. Noi murim oare împreună cu Hristos? Când te gândești că sunt astăzi “părinți” ai lui Hristos care-și vând puii, care-și lasă puii pradă vieții lor dezordonate și fără Dumnezeu, pui care se uită în zare așteptând să vină mama sau tata !!!
P.S. II Corinteni, cap. 13, vers. 11-13: “Fraților, bucurați-vă! Desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi. Îmbrățișați-vă unii pe alții cu sărutare sfântă. Sfinții toți vă îmbrățișează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și Împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți!”
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie Sărmășanul