Spice verzi, cu mustăcioare,
Gâdilă raza de soare
Care râde-nveselită,
Apoi, mângâie-o furnică,
Dar și pe mica albină
Ce se urcă pe tupina
Unui fir de spic înalt:
-Vai, Doamne, cât e de cald!
Macii roșii la culoare
Fac plajă-n amiaza mare,
Iar cicoarea se tot scaldă
Într-un colț din bolta’ naltă.
Peste lan trece alene
Un zbor ca o adiere
Și un ciripit se-aude,
Chiar și zumzet de albine.
Fluturi colorați roiesc,
Pe-aripi de vânt se-nvârtesc
Și-apoi poposesc pe flori,
Căutând mireasma lor.
Să-i lăsăm să se-odihnească,
Florile să-i ocrotească
Până mâine dimineață
Când totul va prinde viață.
(Din CULORI ȘI ARIPI, 2021, Editura ,,Cezara Codruța Marica”)