Eforturile pentru redactarea primului periodic economic al românilor din Transilvania, moment important în istoria presei românești, constituie o contribuție de seamă la dezvoltarea literaturii noastre economice și un capitol luminos în activitatea publicistică a inimosului cărturar. Evident că editarea unui astfel de organ continua vrednice preocupări anterioare și răspundea unor cerințe adânc resimțite. Dună înfrângerea revoluției din 1848-1849, restricțiile impuse presei naționale fac ca problema apariției unui organ economic să fie întârziată, deși dezvoltarea relațiilor capitaliste o reclama cu forță sporită. În condiții asemănătoare, la răsărit și sud de Carpați, prin foile editate de M. Kogălniceanu, Ion Ionescu de la Brad, D. Pop Marțian si P.S. Aurelian se puseseră temelii serioase publicisticii economice românești. Circulația intensă a acestor foi peste munți, cu toate restricțiile impuse de autoritățile dualiste, nu puteau suplini existența unui periodic care să reflecte atât comunitatea de interese ale națiunii române în totalitatea sa, cât și problemele specifice românilor ardeleni. Aceasta cu atât mai mult cu cât burghezia maghiară și săsească editau deja câteva ziare economice proprii. “Când toate națiunile conlocuitoare – scria Șt. Pop – își au organele lor economice, ar fi trist ca numai nouă ne-ar lipsi aceasta”. Necesității asupra căreia reflectau mulți dintre reprezentanții burgheziei naționale române transilvănene, Șt. Pop se hotărâse, încă din anul 1872, să-i dea o rezolvare. Prin scrisoarea din 15 decembrie 1872 adresată lui G. Bariț, în care schițează scopul inițiativei întreprinse, Șt. Pop solicita prodigiosului gazetar sprijinul și sfatul său competent și-l încunoștința că “după conțielegerea avută cu unii bărbați, din loc mi-am propus de la anul nou 1873 a eda o foaie economică, care ar avea chemarea de a da economilor noștri inviațiuni în agricultura, silvicultura, pomologia, vinăritul, economia de casă, tractarea animalelor de casă, precum și morburile acestora, stupăritul, cultura viermilor de casă, industria și comerciul. Toate într-un limbaj și estensiune amesurată împrejurărilor noastre, respectiv amesurat împrejurărilor locale din fiecare ținut sau regiune locuită de români”. Programul astfel formulat și anunțat în primul număr al “Economului” a fost urmat cu consecvență, în ciuda gravelor dificultăți financiare ridicate de regimul dualist, în toată durata celor opt ani de apariție a foilor sale.
Șt. Pop, redactor și proprietar, deși se bucura de concursul zelos al colaboratorilor săi: E. Brote, D. Comșa, I.V. Barcianu, F.S. Iancu, Ioan Roman etc. și de sprijinul larg al intelectualității transilvănene și de peste Carpați, a trebuit să desfășoare o istovitoare muncă de redacție, iar greutățile materiale întâmpinate s-au soldat cu epuizarea fondurilor bănești și a propriei agoniseli.
Coloanele “Economului” și “Foii scolastice” au reprezentat o veritabilă tribună a ideilor înaintate. Tematica articolelor, în majoritate elaborate de Șt. Pop, alături de multiplele aspecte impuse de practicarea agriculturii intensive, îmbrățișează și diversele domenii ale economiei moderne: comerț, credit, căi de comunicație, meserii, școli tehnice și profesionale, industrie etc. În condițiile Transilvaniei, ele erau tot atâtea aspecte ale luptei pentru propășirea materială și culturală a națiunii române.
Seria de articole “Sistemele național-economice”, “Comerțul liber-Protecțiunea muncii” etc. atestă cristalizarea concepției protecționiste în Transilvania. Alte articole referitoare la necesitatea creării industriei naționale relevă prezența în jurul lui Șt. Pop a unui grup valoros de pionieri ai industrialismului românesc. Asemenea lui Bariț și P.S. Aurelian și spre deosebire de A.D. Xenopol și M. Kogălniceanu, Șt. Pop a fost partizan constant al ideii potrivit căreia, pentru faza incipientă a dezvoltării industriale, accentul trebuie pus pe industria casnică și pe meserii și numai prin dezvoltarea acestora se va putea ajunge la industria mare de fabrică. “Reuniunile economice” și “asocierile” erau forme organizatorice corespunzătoare etapei și căii preconizate. Ideile sale protecționiste s-au cristalizat pe deplin după trecerea lui în România. Publicarea câtorva articole și a broșurii “Politica noastră comercială și Convențiunea cu Austro-Ungaria” (Buc. 1886) îl alătură pleiadei de gânditori progresiști ce combat politica liber-schimbistă a guvernelor conservatoare de pe pozițiile burgheziei industriale și a intereselor economiei naționale.
(Va urma)
Teodor Pavel