La fiecare Revelion, ne dorim și ne urăm reciproc un “An nou fericit!”, însă psihologul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai (UBB), citat de adevarul.ro, a vorbit despre lucrurile relativ simple pe care fiecare dintre noi le poate face pentru a fi mulțumit cu viața lui.
Viața autentică
Specialistul afirmă că, din perspectiva psihologiei pozitive, viața autentică înseamnă că ești împăcat cu propriul trecut, ai o stare de mulțumire în prezent (viață plăcută, viață bună, viață cu sens și semnificație) și să privești cu optimism spre viitor:
“Dacă vrem să avem o viață autentică ar trebui să ne construim un un set mintal rațional și pozitiv, care pornește, în primul rând, de la modul în care ne formulăm obiectivele și dorințele pe care le avem.
Fiecare dintre noi, prin simplul fapt că suntem oameni, avem tendința să avem o mulțime de dorințe. Dorințele pot fi formulate cu referire la propria persoană (vreau să reușesc, vreau să fiu primul, vreau să fiu iubit), la ceilalți oameni (vreau ca ceilalți să se comporte și să mă trateze corect) și dorințe, față de viață (viața să fie cinstită, dreaptă, ușoară)”, explică expertul.
Să scoatem “trebuie” din vocabular
Acesta afirmă că este foarte important ca aceste dorințe, scopuri și obiective să fie formulate într-o variantă preferențială. Foarte mulți oameni au tendința să își formuleze scopurile și dorințele în termeni de “trebuie cu necesitate”.
Alternativa sănătoasă se referă la faptul ca scopurile să fie formulate astfel: îmi doresc să reușesc, fac tot ceea ce depinde de mine, dar accept faptul că s-ar putea să nu reușesc, sunt o mulțime de factori pe care nu îi controlez. Îmi doresc să fiu iubit și apreciat de oameni și fac tot ce depinde de mine să le obțin respectul, dar accept faptul că indiferent ce voi face pot să nu mă respecte. Sau mi-aș dori ca viața să fie ușoară și frumoasă, dar pot accepta faptul că e atât de complexă încât uneori nu se pot întâmpla aceste lucruri și mereu am un plan B.
Primul lucru pe care trebuie să îl învățăm este că putem avea orice dorință, orice scop, oricât de bizare pot părea, în condițiile în care le formulăm în varianta de “îmi doresc” și nu de “trebuie să”.
Toleranța la frustrare
Psihologul susține că, dacă nu poți tolera eșecul, vei trăi o viață limitată, pentru că al doilea factor cognitiv-rațional pentru o viață autentică se referă la toleranța la frustrare. Cei care își formulează scopurile și dorințele în termeni de “trebuie să”, iar realitatea demonstrează că ceea ce “trebuia” să se întâmple nu s-a întâmplat, au tendința de a nu putea tolera această situație. Alternativa rațională este că, dacă ne dorim anumite lucruri care nu se întâmplă, putem tolera această frustrare. Chiar dacă nu ne place și e negativă, de tolerat putem să o tolerăm.
Oamenii care își dezvoltă toleranța la frustrare sunt oameni care reușesc să trăiască o viață autentică și sunt mult mai performanți: “Dacă tu ai ideea că trebuie să reușești și nu poți tolera să nu reușești, atunci nu te implici, nu îmbrățișezi situații diverse din frica de eșec. Dacă îți dezvolți toleranța la frustrare, probabilitatea să îmbrățișezi situații diverse și să mergi în această zonă de optimizare și dezvoltare personală este mult mai mare”.
Cum evaluăm lucrurile negative
A treia componentă a vieții autentice se referă la modul în care evaluăm lucrurile negative care ni se întâmplă.
“În viață se întâmplă foarte multe lucruri negative, însă important este ca atunci când ți se întâmplă ceva negativ să nu ajungi repede să spui că e ceva groaznic și catastrofal. Întotdeauna trebuie să pui lucrurile în perspectivă.
Trebuie să evaluezi negativul într-o manieră nuanțată, pentru că nu totul este pozitiv sau catastrofă. Între pozitiv și catastrofă se află cele mai multe situații ale vieții, iar negativul este într-o variantă nuanțată, de la rău, foarte rău, teribil de rău, extrem de rău până în zona de catastrofă”, explică rectorul UBB.
Să judeci comportamentul, nu persoana
Cea de a patra componentă a vieții autentice se referă la tendința de a nu face evaluări globale nici asupra propriei persoane, nici asupra celorlalți.
“Atunci când văd un comportament negativ față de mine din partea unor oameni, dacă am o perspectivă rațională voi evalua negativ comportamentul și voi spune: comportamentul tău este nedrept, comportamentul tău este agresiv, comportamentul tău este incorect. Însă, nu voi pune eticheta globală pe o persoană, nu am să îi spun: tu ești nedrept, agresiv, prost sau incompetent.
Același lucru este valabil atunci când vorbim despre propriile comportamente. Eu ca persoană pur și simplu exist, mă accept așa cum sunt, vreau să îmi îmbunătățesc comportamentele, dar nu îmi pun problema să îmi schimb esența personală, fiindcă identitatea personală este atât de complexă, încât nu ai cum să o evaluezi printr-o etichetă globală. Dacă pui unui om o etichetă globală este deja o eroare de logică”, mai afirmă psihologul.
Lucreția Pop
(Sursa foto: pixabay.com)