În expoziția “Pallady. Jurnal intim” de la Târgu Mureș, realizată de Muzeul Național de Artă al României și Secția de Artă a Muzeului Județean Mureș, femeia este prezentată în 52 de ipostaze, în care publicul se poate regăsi cu ușurință în timp ce parcurge fiecare sală a galeriei.
Despre Pallady se spune că ar fi avut o viață sentimentală intensă, chiar la o vârstă înaintată și că jurnalele sale conțin notații “care dovedesc pasiuni nestinse”.
Cercetătorul Cora Fodor de la Muzeul Județean Mureș, doctor în istoria artei, ne arată că, deși se crede despre Theodor Pallady că era un mare seducător, după cum se desprinde din jurnalele sale intime, el nu a arătat acest aspect la modul evident în lucrările sale.
“Poate părea monoton să găsești o declinare a personajului feminin în 52 de ipostaze, dar parcurgând expoziția, până la urmă îți dai seama că te regăsești. Să nu uităm totuși că Pallady a fost un veșnic îndrăgostit de femeie de la începutul până la finalul vieții lui și asta se reflectă atât în lucrări, cât și în jurnalele scrise. Aici avem și cele două jurnale împrumutate de la Biblioteca Națională a României, iar expoziția așa a fost gândită: se asociază decupaje din jurnalul scris cu lucrări pe care curatorul a considerat că poate să le asocieze. În jurnal regăsești gânduri care pot să fie direct legate de o lucrare sau pur și simplu o fantezie (…) Se regăsesc în lucrările expuse accesorii caracteristic feminine, cum e pălărioară cu decorația florală, cartea este foarte des întâlnită, ziarul sau lumânarea, fie că stă în sfeșnic, fie că e pe masă, obiecte de mobilier. Femeile sunt așezate fie pe fotolii, pe sofale, pe canapele, deci într-o atmosferă foarte relaxată, foarte adusă spre note meditative și chiar am remarcat că nu există aproape niciuna dintre lucrări cu un dialog al privirilor între model și artist”, a declarat, pentru Agerpres, cercetătorul Cora Fodor.
Istoricul de artă dezvăluie că în expoziția “Pallady. Jurnal intim” există și câteva lucrări din colecția Secției de Artă a Muzeului Județean Mureș.
“Încet-încet, din perioada de început după debutul lui parizian, în 1900, următoarele lucrări sunt fie ulei pe pânză sau pe carton, fie lucrări de grafică în care apare femeia, femeia în diferitele ei ipostaze, dar și ca model. În lucrările de grafică multe sunt studii sau nuduri, a făcut foarte multe schițe pentru că era un foarte bun desenator. S-a și zis despre el că folosește linia ca un arhitect și faptul că folosește atât de bine desenul se reflectă și în compozițiile de pictură”, a arătat Cora Fodor.
Pe lângă elementele de decor, Pallady nu s-a axat doar pe personajul feminin în picturile sale, ci a folosit și diverse naturi statice care întregesc atmosfera, iar astfel nudurile nu apar într-o formă care ar putea fi considerată vulgară.
“Cred că sunt și cu gândurile lui și de multe ori cred că s-a reprezentat pe el. Pentru că și titlul expoziției derivă dintr-o mărturisire făcută de Pallady prietenului său Tonitza: «eu nu sunt pictor, de fapt, creația mea sau pictura sau ceea ce fac eu este modul meu de a exista, modul meu de a fi și al existenței mele. Pictura este jurnalul intim, jurnalul existenței mele cotidiene care înregistrează pulsațiile de zi cu zi». Cu asta se identifică Pallady”, a mai afirmat Cora Fodor.
Din jurnalul său intim aflăm că Theodor Pallady a regretat că s-a reîntors în țară și spune că el a purtat perfecțiunea și absolut tot ceea ce face e “o formă de nebunie ce duce la suferință” și făcea referire la lectură, scrimă, vânătoare, femei, prietenie, artă.
“Câteodată o atitudine, expresia unui chip, un gest ne dezvăluie gândul… mai mult decât ar face-o vorbele (… mincinoase). E un limbaj mut, în racursiu… La masă, dar și la masa de joc se poate vedea, înregistra natura individului… Pictura este cea care îți permite să exprimi direct ceea ce vorba sau scrisul n-ar putea exprima decât imperfect și cu dificultate…”, arată Pallady în jurnalul său intim.
Un alt citat din jurnalul expus la Târgu Mureș ne dezvăluie un gând ascuns de-al pictorului: “Nebunie… A venit M. Dona… Trebuie să fiu atent!… Plăcerea duce la imbecilitate… Să-mi vin în fire. Să știi să renunți; să nu-ți fie rușine. La câte n-am renunțat deja?! Îmi revine Arta mea. Refugiu și consolare pentru toate celelalte.”
“…Pentru că încredințez totul acestor pagini (pe care nu trebuie să le citească nimeni), îmi voi mărturisi un sentiment care încolțește pentru P., încântătoare în simplitatea ei… Mă stăpânesc ca să nu-mi trădez sentimentele. Desenul e un pretext pentru a o privi…dar își dă seama că privirea mea e absentă din ceea ce vede… Că trece dincolo… dincolo de prezența ei sexuală… atât de ușor de satisfăcut”, mai citim în jurnalul artistului.
Theodor Pallady (1871-1956) a fost crescut și educat în ambianța unei vechi familii de boieri cantacuzini din Moldova și s-a manifestat mereu ca un adevărat aristocrat, care s-a refugiat în artă, pe care o vedea un mod de “a se confesa sincer și neiertător”.
Pictorul s-a născut în 11 aprilie 1871, la Iași (a decedat în 16 august 1956, la București) și deși părinții săi doreau ca el să urmeze studii în domeniul tehnic, înclinația lui spre artă a ieșit învingătoare. El a urmat doi ani Politehnica din Dresda, timp în care a luat lecții de desen și de pictură, ocazie cu care i s-a recomandat să plece la Paris, date fiind calitățile sale extraordinare. În Franța a lucrat în atelierul lui Edmond Aman-Jean și s-a înscris la Académie des Beaux-Arts, ajungând apoi în atelierul lui Gustave Moreau, fiind coleg cu Henri Matisse.
“Parisul (și Franța) a fost pentru multă vreme un centru artistic extraordinar în care el s-a regăsit și a stat acolo până în 1940, pendula între Franța și România. Niciodată nu a pierdut reperul României. A avut expoziții atât în Franța, cât și în România și îndrăgea locul de unde provenea”, a precizat cercetătorul Cora Fodor.
Directorul general al Muzeului Național de Artă al României, Călin-Alexiu Stegerean, curatorul expoziției “Pallady. Jurnal intim”, susține, în prezentarea expoziției, că “«Femeile lui Pallady» sunt surprinse în spațiul personal, cu o vestimentație «de casă» sau în timp ce se dezbracă de aceasta, expunându-se în lenjeria intimă sau exhibându-și cu dezinvoltură corpul dezgolit artistului […]. Patul, canapeaua sau fotoliul pe care se află trimit la situații pe care Pallady le-a notat în jurnal: «…Acum a plecat, dar e încă aici… în adâncitura patului, pe această foaie de hârtie unde am notat o atitudine; în acest vag parfum care mai plutește încă prin camer㻓.
Expoziția este organizată de Muzeul Național de Artă al României (MNAR) începând cu anul 2021, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea artistului Theodor Pallady și a sosit la Târgu Mureș în urmă cu șase luni.