Mă găsiți oricând, în fiecare zi, pe câmp sau în fermă. Așa mi-a răspuns Iacob Boca, unul dintre cei mai cunoscuți crescători de vaci de lapte din România. Ne-am întâlnit la ferma sa de vaci din Miheșu de Câmpie, iar turul l-am început de unde altundeva decât de la creșa de viței, cum i-am spus noi, grajdul cu vițeii înțărcați.
Iacob Boca crește vaci de lapte încă din 1991, fiind printre primii care au înțeles că inițiativa privată este calea viitorului. Astăzi, el are în total 320 de capete de vaci, din care 140 sunt vaci de lapte, și cultivă o suprafață de 450 de hectare, în principal pentru a susține cu furaje ferma.
Nu întâmplător, astăzi, el este vicepreședintele la nivel național al Federației Crescătorilor de Bovine și președintele Asociației Crescătorilor de Taurine din Mureș.
20% din efectivul de vaci din ferma sa este reprezentat de Bălțata Românească, restul fiind Holstein, roșii și negre. „La Bălțată merg pe 17–18 litri, iar la Holstein ajung pe 24 de litri. Nu forțez însă rația. Nu merg cu proteină multă pentru că nu vreau să forțez să produc mai mult. Mă costă și îmi termină animalele. Pot să ajung la 30 de litri, dar vacile ar trăi mai puțin și ar apărea boli”, ne-a explicat fermierul în timp ce ne prezenta efectivul de animale.
Începuturile au fost grele, cu foc și pară
Iacob Boca își aduce aminte de începuturile sale ca fermier și ne povestește că a fost nevoit să treacă prin încercări dintre cele mai grele. „Nu a fost ferma asta de aici. Mi-am făcut eu o fermă, de la bun început (1991 – n.r.), cu 60 de capete de vaci cu lapte. Prin ’99 am avut un necaz. Mi-a luat foc. Aveam fânarul sus, un muncitor a adormit și a lăsat ceva pe sobă. După acel incident, am cumpărat ferma aceasta de la IAS și ne-am mutat aici.”
Problema forței de muncă în zootehnie. Din cauza mentalității, tinerii fug de „coada vacii”
Activitatea intensă și complexă de la fermă este dusă în principal de membrii familiei. Iacob Boca muncește cot la cot cu băieții săi și spune că în zootehnie este foarte greu să găsești forță de muncă.
„Lucrez împreună cu băieții. Ăsta e unul, celălalt e la mașină, iar altul, care e la combină, merge acum la ferma lui să ducă mâncare la animale. Cam toată familia este implicată. Am patru băieți și nouă nepoți. Am încercat să-i țin pe copii pe aici, pe lângă mine. Nu a fost ușor. Cosmin a lucrat în Spania vreo șapte ani. O ducea bine acolo, dar atât m-am ținut de capul lui până a venit acasă. Acum zice că e bine aici.”
Fermierul spune că în zootehnie, și mai ales în ceea ce privește creșterea vacilor, problema forței de muncă este una serioasă. „Nu am cu cine lucra, pentru că nu este forță de muncă, mai ales în zootehnie. La cultura mare mai găsești mecanizatori, plătești mai bine, mai găsești, mai ales dacă ai utilaje noi și performante. Dar, de exemplu, când intri în discuție cu oricine, fie că e medic veterinar – oameni cu facultate, fie că e unul cu șapte clase sau cu unul fără nicio clasă, și e vorba de vaci de lapte, subiectul e închis. Nu vor. Nu contează banii. Chiar dacă le dai salariu foarte bun, vin o lună și pleacă. Este vorba de mentalitate. Asta vine de la părinți: «Ce să faci tu la coada vacii?», explică Boca.
El povestește cum a încercat să aducă un medic veterinar tânăr din Cluj-Napoca. „Am căutat un medic, mi-a venit un băiat de la Cluj, de la facultate, era în ultimul an și am ajuns la o înțelegere cu el, dar zice: «Eu sâmbăta și duminica nu pot să vin». Păi, nu-i nimic că nu vii sâmbăta și duminica, te înlocuiesc eu, i-am spus. Am vrut să îi cumpăr casă aici, dar nici așa nu a vrut. El voia la oraș.” Acum, la fermă este un medic veterinar care gestionează zona, dar se ocupă și Iacob Boca, fermierul fiind de profesie veterinar.
Lapte mult, preț bun
Fermierul din Miheșu de Câmpie produce în ferma sa 2.500 de litri de lapte pe zi, dar mai colectează încă 4.000 de litri zilnic de la micii fermieri.
„Noi avem și trei centre de colectare. Colectez lapte din nouă comune. Pentru că am lapte mai mult, bineînțeles că și prețul este mai bun. Noi, toată vara, am plătit fermierilor mici 2,10 lei pe litru, în timp ce alții plăteau cu 1,30–1,70 lei litrul. Eu vând lapte la trei fabrici. Este mai bine așa, pentru că discuți altfel. Dacă o fabrică mărește prețul, trebuie să mărească și celelalte două.”
Nu merită să procesăm. Desfacerea e cea mai mare problemă
L-am întrebat pe fermierul mureșean dacă nu s-a gândit să își înființeze o fabrică de lapte și produse lactate, având în vedere cantitatea mare de lapte pe care o produce și o colectează zilnic. „Ne-am gândit să procesăm noi, să facem noi o fabrică. Activitatea de producție în sine nu e grea. Cea mai mare problemă e marketingul, desfacerea. Este concurență foarte mare. Firmele mari care au monopolul, dacă vor să îți ia suflul, vin cu un preț de dumping două săptămâni și te scot de pe piață.”
Asigurarea furajelor din culturile proprii
Iacob Boca lucrează o suprafață mare de teren agricol, în primul rând pentru a-și asigura furajele pentru vaci. „Noi n-am ajuns în faza aia ca să putem cumpăra toate inputurile care trebuie într-o fermă de vaci. Lucrăm vreo 450 de hectare de teren. Producția de pe 250–270 rămâne la vaci și restul mai vindem. În principal, grâu, ca să acoperim din cheltuieli. În afară de borhotul de bere și șrot, nu cumpărăm nimic. Toate furajele ni le facem noi aici. Ce vedeți că mănâncă acum, de exemplu, este un amestec din porumb de siloz, paie și borhot de bere.”
Pierderi mari la producția vegetală în acest an. Subvențiile țin fermierii pe linia de plutire
Fermierul susține că banii din subvențiile plătite anual de APIA îl ajută să acopere o parte din pierderi, iar profitul este realizat din lapte.
„Banii din subvenții ne acoperă o parte din pierderi. Anul acesta, de exemplu, la grâu am avut producții foarte bune. Lucerna a fost jumătate față de anul trecut. A fost secetă și nicicum nu a răzbit. Nu avem lucernă, băgăm paie în alimentație la vacile sterpe și la tineret. Țin lucerna doar pentru vacile cu lapte și vițeii mici. La porumb, anul trecut am făcut 12 tone media la hectar, dar anul acesta nu cred că mă închei pe 7 tone din cauza arșiței. Atâta că nu falimentăm… subvenția o dăm pe inputuri firmei care îmi dă semințele, îngrășămintele.”
El spune că, de mai bine de 12 ani, are noroc de o colaborare foarte bună cu Dafcochim din Târgu Mureș, firma care îi asigură inputurile și care, în această perioadă, a dat dovadă de maximă înțelegere. „Ei fac agricultură și știu ce înseamnă agricultura. Te atenționează cu plățile la timp, dar nu te rup. Au mulți fermieri din Mureș, Harghita, Covasna și Cluj.”
„Profitul îl facem din lapte, pentru că laptele totuși e la 2,20 lei – 2,30 lei, rămâne un pic de profit, nu mult, dar rămâne ceva.” El apreciază că relația cu APIA Mureș este una foarte bună, directorul instituției fiind un bun cunoscător al activității fermierilor. Boca apreciază că Mureșul este pe primul loc în țară la plăți, ceea ce este un plus pentru activitatea din agricultură și zootehnie.
Sfatul meu pentru tineri este să-și facă ferme și să se țină de treabă
L-am provocat pe președintele asociației crescătorilor de vaci din Mureș să le dea un sfat tinerilor care ar vrea să își înființeze o fermă cu acest specific.
„Să își facă fermă. Au nevoie de teren, un hectar pe cap de vacă ca să își poată asigura furajele, în afară de proteină și de borhot. Toți care au început o astfel de afacere și aveau pregătire în domeniu au reușit. Dacă nu au pregătire în domeniu, trebuie să ceară sfatul specialistului.
Cel mai bun exemplu e aici, la doar câțiva kilometri, în Vișinelu. De ani de zile colectez de aici lapte și, pentru că am plătit bine litrul de lapte, s-au dezvoltat. Acum, pe pășunea de acolo, vedeți vreo 400 de vaci, cred că cea mai mare încărcare din România. La două case din Vișinelu e o fermă. Azi colectez 4.000 de litri pe zi.”
Un alt sfat pentru tinerii care vor să se apuce de creșterea vacilor este să se asocieze, pentru că fragmentarea producției duce la prețuri mici pe litrul de lapte. „Când se împrăștie, rămân a nimănui. Un procesator care vine să cumpere lapte de la un fermier mic, care are 50, 100 sau 150 de litri de lapte, este obligat să umble cu camionul pe coclauri. Așa că va oferi doar 1,50 lei în medie pe litrul de lapte. Pentru că îl costă mai mult transportul, plătește un șofer în plus, mai strică camionul… Eu, de exemplu, am camioane mici, colectez de la cei mici, îl țin la răcit la mine și livrez dintr-un singur loc o cantitate mare procesatorului. Așa obțin un preț bun și pot, la rândul meu, să plătesc bine”, spune fermierul.
Plafonarea prețului la alimente, o strategie guvernamentală care amenință fermierii autohtoni
„Acum ne-a zgâriat la ureche și pe mine, și pe colegii mei mai mari plafonarea alimentelor… vor să plafoneze toate: carnea, laptele. Nu e rău, că ar fi bine ca românii să mănânce mai ieftin. Dar problema care e… tot noi (fermierii – n.r.) suntem ăia care pierdem. Câștigă importatorii și procesatorii. Noi nu primim prețul real al laptelui, care ar trebui să fie 3 lei”, spune Boca. El susține că banii mulți îi iau procesatorii și comercianții, fermierii rămânând cu același preț mic, care reprezintă doar 15 – 16% din prețul laptelui de la raft. La raft prețul unui litru de lapte e între 7 și 10 lei.
Am fost și la Vișinelu și, într-adevăr, imaginea este impresionantă
A durat doar câteva minute să ajungem din Miheșu de Câmpie pe pășunea din Vișinelu, unde se aflau la păscut câteva sute de vaci. Am căutat și un crescător de vaci de lapte din zonă pentru a-l întreba despre colaborarea cu ferma lui Iacob Boca, dar și despre ce crede el despre viitorul acestui domeniu.
Emilian Vancea, un tânăr fermier care deține 40 de vaci, susține că, în ultimii ani, activitatea a fost satisfăcătoare și nu a fost nevoit să își reducă efectivul de animale.
„Cu domnul Boca ne-am înțeles și ne înțelegem foarte bine. Ne dă un preț bun la lapte. Are cel mai bun preț din județ”.
Emilian, pe care l-am găsit meșterind la combina sa, ne-a spus că și el, la rândul său, își asigură furajele din producția vegetală proprie.”
Dragoș Bardoși