În august 2026, când România va trebui să încheie proiectele finanţate prin PNRR, va fi gata şi o mare parte din viitorul Muzeu al Comunismului la care se lucrează acum în fosta Fabrică de Ţigarete din Sfântu Gheorghe. Vor fi 3.000 de metri pătraţi în care vom vedea, într-o formă super-tehnologizată, ce a însemnat comunismul pentru români, în special pentru cei din fosta Regiune Autonomă Maghiară. Viitorul muzeu este proiectat pe locul unde, cu ani în urmă, era depozitat tutunul brut pentru ţigările produse aici, mărci emblematice pentru perioada comunistă precum Snagov sau Carpaţi.
Un consorţiu format din specialişti în design şi proiectare din Gheorghieni, Braşov, Cluj sau Budapesta, alături de cercetători etnografi lucrează la muzeu de ceva timp. Se fac imediat doi ani de când adună date, piese cu poveste, creează imagini, sunete… Pentru că va fi o experienţă aparte comparativ cu alte muzee.
Concret, viitorul muzeu se va întinde pe 4 nivele şi o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi. Va cuprinde mai multe săli, printre care una de pedagogie muzeală, una de conferinţe, dar şi 3 „săli de evadare”. Aici vor fi organizate jocuri pentru grupuri de vizitatori de 5 – 6 persoane. Aceştia vor fi închişi în săli şi vor trebui să experimenteze tot fel de senzaţii sau să descopere indicii, ajutaţi de tehnologie, inclusiv laser. Ca orice muzeu care se respectă, şi aici va fi un magazin de suveniruri, o cofetărie de epocă şi o cafenea în aer liber, pe acoperiş.
Misiunea noastră este să păstrăm istoria pentru generaţiile viitoare.
„Ne-am plimbat prin curtea fostei fabrici de ţigarete, unde companii locale de construcţii lucrează intens la transformarea fostului depozit al tutunului. În vara anului 2026, aceasta va găzdui Muzeul Comunismului, un proiect unic în România. Expoziţia, desfăşurată pe trei etaje, va prezenta interactiv, pe perioade distincte, cele mai marcante momente ale secolului XX din Europa Centrală şi de Est, punând accent pe deceniile de socialism de stat”, transmit autorităţile din Sfântu Gheorghe, potrivit paginii de internet a municipiului.
În luna mai a anului trecut, autorităţile locale au lansat un apel de donaţii, cu scopul de a colecta obiecte şi documente care să evoce perioada 1948–1989. „Într-unul dintre depozitele fostei fabrici de ţigarete, Váry O. Péter, coordonatorul colectării, ne-a ghidat printre piese de mobilier specifice acelei epoci. În acest depozit, obiectele sunt inventariate, păstrate şi pregătite pentru viitoarea amenajare a muzeului”, mai arată sursa citată.
Recuperarea trecutului
Péter a început să colecţioneze obiecte chiar înainte de lansarea oficială a apelului, iniţial din propria casă, apoi căutând în podurile clădirilor vechi, la târguri de vechituri şi chiar la centrul de reciclare al companiei TEGA, unde uneori ajung piese valoroase în urma campaniilor de curăţenie. De asemenea, participă la desfiinţarea unor obiective industriale şi turistice, unde şansele de a găsi artefacte relevante sunt mari.
În timpul demolării clădirii care a găzduit departamentul de protecţia muncii şi pompierii fabricii de ţigarete, Péter a recuperat mai multe obiecte pentru muzeu: costume de pompier, măşti de gaze, mese de protecţia muncii şi proiectare, un seif de fier vechi cât fabrica, corpuri de iluminat, plăcuţele bilingve iconice de la intrarea în fabrică şi chiar câteva inscripţii care îi îndemnau pe muncitori la economisire.
Cele mai valoroase sunt însă obiectele care au o poveste. De exemplu, o diplomă primită de ansamblul artistic al fabricii la un festival de muzică românesc a fost salvată deoarece fusese reutilizată – pe verso au fost lipite instrucţiunile de utilizare ale ascensoarelor fabricii, fiind apoi expusă pe un perete.
Ce era odată gunoi, azi are valoare
Primul donator a sunat chiar în ziua lansării apelului: o doamnă din Bucureşti. De atunci, colecţia a crescut considerabil, dar mai sunt necesare multe obiecte pentru a reda fidel epoca. Inventarierea este în desfăşurare, unele piese sunt deja ambalate şi etichetate.
Muzeul are o colecţie consistentă de mobilier din anii ’70-’80, inclusiv un set complet donat dintr-o vilă din Băile Tuşnad. Totuşi, mobilierul specific anilor ’50-’60 este încă insuficient. Multe interioare vechi fie îşi găsesc un nou proprietar, fie sunt distruse sau folosite drept combustibil.
Acum câţiva ani, telefoanele cu disc erau considerate inutile şi aruncate, însă astăzi sunt vândute la preţuri mari. Această tendinţă se observă la multe obiecte din perioada comunistă, pe măsură ce nostalgia creşte şi valoarea lor sentimentală şi istorică este redescoperită.
În depozit se regăsesc radiouri, pelicule de film, radiatoare electrice, reviste şi cărţi din epocă, maşini de cusut, valize, râşniţe de mac şi cafea, sifon, patine, insigne, decoraţii, casetofoane, sobe şi chiar un rezervor de toaletă din metal. Un donator din Galaţi a oferit o maşină de scris mecanică.
Piese unice
Printre cele mai interesante descoperiri se numără o ladă plină cu borcane de conserve sigilate din 1987, care au supravieţuit miraculos trecerii timpului. De asemenea, muzeul a primit cutii originale de detergent Dero şi un aparat de fotografiat de supraveghere, mascat într-o cutie de ţigări cu filtre false.
Fiecare obiect are o poveste, inclusiv o stemă a Republicii Socialiste România, care a decorat primăria din Ozun. Aceste steme erau produse în serie din ghips alb şi livrate nevopsite. În 1982, primarul de atunci a aflat că preotul ortodox dintr-un sat vecin avea talent artistic şi i-a cerut să o picteze.
Ce mai este necesar
Muzeul încă are nevoie de obiecte pentru a recrea atmosfera epocii comuniste:
- Textile şi decoraţiuni: tapiserii, postere turistice din România, afişe mari, reproduceri de picturi, feţe de masă croşetate, ceasuri.
- Îmbrăcăminte: uniforme şcolare, de pionieri, muncitoreşti sau militare.
- Jucării şi obiecte personale: produse de igienă şi cosmetică, magnetofoane, aparate de ras electrice, chiar şi o cadă de fontă, necesară pentru amenajarea unei băi.
- Documente: acte privind exproprierile, domiciliile forţate, evenimente de masă, înregistrări foto/video. Dacă donatorii doresc să păstreze originalele, muzeul le poate digitaliza.
Cum puteţi dona?
Până acum, peste 50 de persoane au donat, iar mulţi revin cu noi obiecte după ce îşi amintesc de alte lucruri utile muzeului. Se poate oferi suport pentru transportul obiectelor, indiferent de dimensiune. Pentru detalii, contactaţi-l pe Váry O. Péter la numărul de telefon 0740/07.10.36.
Fabrica de ţigarete, clădire monument istoric construită în perioada 1901-1907, a fost cumpărată în 2021 de Primăria Sfântu Gheorghe cu 4,9 milioane de euro.
Sanda Vițelar