„Poliomielita a făcut ravagii în lume. Până să introducă Jonas Salk vaccinul în 1952 (folosit din 1955), virusul polio afecta sute de mii de oameni anual. În 1988 a fost primul efort global de a eradica poliomielita, scăzând numărul de cazuri totale undeva la 350.000. Treptat, majoritatea statelor au eliminat această cruntă afecţiune”. (Dr. Vasi Rădulescu)
Recent, România a fost reîncadrată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în categoria ţărilor cu risc înalt de poliomielită, din cauza acoperirilor vaccinale în scădere. Aceasta rată este de 66,7% în mediul urban şi de 60,4% în mediul rural – extrem de puţin, având în vedere că acoperirea vaccinală optimă este de peste 95%.
Rate scăzute de vaccinare sunt înregistrate, în ţara noastră, şi în cazul altor vaccinuri, ca de pildă cel anti HPV. Deşi numărul persoanelor care au făcut acest vaccin a crescut în ultimul an, suntem departe de dozele recomandate.
În Bucureşti, Direcţia de Sănătate Publică a trimis către medicii de familie o informare care cuprinde inclusiv definiţia de caz pentru poliomielită, astfel încât potenţialii pacienţi să poată fi diagnosticaţi rapid.
Poliomielita este o boală infecţioasă produsă de virusul poliomielitic (virus din clasa enterovirusurilor). Este de o gravitate deosebită, prin mortalitatea indusă dar şi prin handicapurile motorii pe care le lasă pe viaţă.
Singura măsură de prevenire a poliomielitei este vaccinarea!
Transmiterea se realizează interuman, pe cale fecal-orală, prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale (în care virusul e prezent timp îndelungat), sau aeriană, prin picături (virusul fiind prezent în secreţiile nazo-faringiene).
Perioada de incubaţie (timpul de la momentul infectării la apariţia primelor semne de boală) este în mod frecvent de 6-20 de zile (cu limite de 3-35 de zile), in medie de 7-14 zile.
Forma cea mai comună este cea fără simptome sau semne de boală, dar poate evolua în proporţie de 1-5% sub formă de poliomielită paralitică sau iritaţie meningeală. Paralizia este flască (moale), asimetrică (la unul din membre), cuprinde muşchii de la rădăcina membrelor; în cazurile grave afectarea este simetrică şi poate cuprinde şi muşchii respiratori ducând la deces. Paralizia este invalidantă şi permanentă. Pacienţii cu poliomielită paralitică pot avea dificultăţi la înghiţire şi se pot sufoca adesea cu alimente, lichide sau salivă. În unele cazuri, partea creierului responsabilă de respiraţie este afectată, provocând slăbiciune sau paralizie a muşchilor pieptului, încât persoana este incapabilă să respire.
Sursa de infecţie este omul, cel mai frecvent copiii cu infecţie inaparentă, aşa-numiţii purtătorii sănătoşi. Virusul polio este extrem de contagios. Persoanele infectate sunt contagioase cu 7-10 zile înaintea debutului simptomelor, iar durata de eliminare a virusului este de aproximativ 5-10 zile prin secreţiile nazo-faringiene şi de 2-3 săptămâni (până la 4-6 luni, uneori chiar şi mai mult) prin materiile fecale.
Vaccinarea – singura măsură de prevenire !
Vaccinarea împotriva poliomielitei este introdusă în calendarul naţional de vaccinare din anul 1956. Administrarea vaccinului polio injectabil (VPI) are un număr extrem de limitat de contraindicaţii şi efecte secundare reduse, ceea ce îl recomandă ca
un vaccin sigur, precizează Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile.
Sindromul post-polio (PPS). Este o afecţiune care îi poate afecta pe supravieţuitorii poliomielitei chiar şi la zeci de ani după ce îşi revin din infecţia iniţială. Spre deosebire de poliovirus, PPS nu este contagios, dar poate afecta între 25 şi 40 din 100 de supravieţuitori ai poliomielitei. Începând cu aproximativ 15 până la 40 de ani de la infecţia iniţială, persoanele afectate de PPS pot începe să se confrunte cu o serie de probleme de sănătate, cum ar fi: slăbiciune musculară * senzaţie de oboseală (mintală şi fizică) * dureri articulare. PPS pune rareori pune viaţa în pericol, dar simptomele pot face dificilă funcţionarea independentă a persoanei afectate.
Orice persoană care nu este la zi cu vaccinurile antipoliomielită riscă să facă boala. Aproape toţi copiii (mai mult de 99%) care primesc toate dozele recomandate de vaccin polio inactivat vor fi protejaţi.
De reţinut că dezinfectantele pe bază de alcool nu ucid poliovirusul. (surse documentare: https://cnscbt.ro/index.php/polio, cdc.gov/polio; mayoclinic.org; )
Ileana Sandu