Concertul din 15 aprilie 2025 de la Filarmonică ne-a prilejuit audierea Recviemului de Giuseppe Verdi, o pagină muzicală splendidă, cu totul deosebită şi complexă.
Deşi este o compoziţie de tip religios, care de regulă naşte sentimente de pioşenie, această lucrare a lui Verdi este puternic impregnată de personalitatea puternică a creatorului ei care a impresionat prin grandoarea covârşitoare ce străbate operele sale. Nu ne putem imagina opera italiană fără Verdi, care i-a dat consistenţă dramatică şi strălucire prin virtuozitatea vocală pe care o atribuie soliştilor, dar şi prin amplitudinea desfăşurării orchestrale, trăsături pe care le regăsim şi în această partitură.
Recviemul este o liturghie romano-catolică, un omagiu adus celor plecaţi dintre noi, dar Verdi vorbeşte aici despre viaţă şi teama de moarte, iar partitura muzicală de factură simfonică cu solo-uri de iscusinţă vocală şi libretul dramatic susţin această idee.
Iniţial a vrut, împreună cu alţi compozitori italieni, să compună o lucrare dedicată lui Gioachino Rossini la moartea acestuia, însă ideea nu a prins roade. O reia, însă, mai târziu la comemorarea morţii poetului şi prietenului său Alessandro Manzoni, un fervent patriot italian pentru care avea un mare respect.
La premiera din 22 mai 1874 în Biserica San Marco din Milano, aleasă pentru acustica sa, lucrarea a cunoscut un succes răsunător, primită cu laude şi repetată la câteva zile după aceasta la Scala şi apoi, la Paris, Londra, Viena. După primele reacţii pozitive au urmat şi criticile, întrucât compoziţia părea că nu se încadrează în canoanele religioase care impun o anumită rigoare a tipicului funerar căreia i se opune această muzică senzaţională, melodramatică şi poate prea teatrală, în genul operei. Brahms a fost unul dintre compozitorii care i-au luat apărarea lui Verdi, temperând vehemenţa confraţilor, muzicieni renumiţi ai vremii, înţelegând viziunea diferită a acestuia faţă de ceea ce se scrisese înainte de Mozart, Cherubini sau Berlioz care, la rândul lor, au compus recviemuri.
Scrisă pe modelul misei, lucrarea conţine şapte mişcări cu titlurile: „Recviem”, „ Dies Irae”, „Ofertoriu”, „Sanctus”, „Agnus Dei”, „Lux Aeterna”, „Libera me”. După liniştea sumbră a începutului, muzica ne vorbeşte cu intensitate de groaza Judecăţii de Apoi din „Dies Irae”. Urmează emoţii puternice, născute dintr-un sentiment de nevrednicie în faţa Divinităţii, continuând cu rugăciunile pentru sufletele celor plecaţi la cele veşnice, iar spre final în „Lux Aeterna”, aşa cum sugerează titlul este evocată lumina eternă, lucrarea încheindu-se cu secţiunea „Libera Me”, pe care Verdi o scrisese iniţial pentru Rossini, o secţiune care cunoaşte un crescendo formidabil, stins în cele din urmă cu resemnarea în faţa sfârşitului.
Această creaţie de mare bogăţie vocală şi expresivă l-a avut la pupitrul orchestral pe dirijorul David Crescenzi, un maestru al baghetei pentru care bel-canto-ul operei italiene nu are niciun secret şi a cărui abordare în spiritul artei verdiene ne-a cucerit şi încântat. Maestrul este dirijor permanent invitat al Operei Naţionale Române din Timişoara şi, stabilit de curând în ţara noastră, colaborează cu operele din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi, abordând lucrări din repertoriul de operă. Recunoaşterea internaţională a fost confirmată ca dirijor în diferite teatre şi festivaluri precum Teatrul Operei din Cairo, Teatrul Carlo Felice din Genova sau Teatrul San Carlo din Napoli unde a dirijat „Bărbierul din Sevilla” de G.Rossini, „Elixirul dragostei” de G.Donizetti, „Tosca” de G. Puccini, „Bal mascat”, „Aida” şi „Rigoletto” de G.Verdi, fiind numit director artistic şi dirijor principal al Operei din Cairo.
Garnitura solistică de o calitate deosebită care a interpretat această partitură dificilă, a dat valoare concertului, cei patru artişti deţinând fiecare un palmares de nivel european. Soprana Borsos Edith, din Tg. Mureş, este câştigătoare a unor importante concursuri internaţionale şi are activitate concertistică pe scenele româneşti şi din străinătate, fiind deopotrivă solicitată ca interpretă în genuri oratorice şi de lied. Mezzosoprana Veress Orsolya, solistă la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, cu un bogat repertoriu operistic, este recunoscută pentru numeroase premii obţinute la competiţii prestigioase şi colaborări cu instituţii muzicale importante din ţară şi străinătate. Tenorul Răzvan Săraru, prim solist al Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, este deţinător al unor premii şi distincţii importante, desfăşurând o bogată activitate concertistică în ţară şi peste hotare. Basul György Levente, managerul Filarmonicii târgumureşene, s-a perfecţionat în străinătate la Hochschule der Künste din Berna şi a desfăşurat activitate solistică în Germania pe parcursul mai multor ani, având în repertoriu peste 40 de roluri din opere şi operete.
Reuşita serii a fost întregită de Orchestra Simfonică şi Corul Mixt, precum şi de aportul generos al grupului de artişti lirici, membri în Corul Mixt al Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca. Filmarea evenimentului aparţine postului Erdély TV, prin parteneriatul cu Filarmonica târgumureşeană.
Şi, ca o reflecţie, în urma aplauzelor prelungite şi binemeritate…aflându-ne în această perioadă, în care toată suflarea creştină se pregăteşte de Sfintele Paşti, poate ar trebui să ne lăsăm pătrunşi de semnificaţia acestei săptămâni a Patimilor lui Isus, să încercăm să fim mai buni, mai iertători ca apoi, să ne bucurăm cu toţii de Sărbători Binecuvântate cu pace şi linişte ! Şi să spunem într-un glas şi din inimă, Hristos a Înviat !
Carmen Mihăescu